Citat:
Īn prealabil postat de Raoul
Melissa,ai copii? Ce varste au? Eu de exemplu am fost la un pas de "prapastie",daca nu chiar cazusem... Parintii mei nu sunt credinciosi decat cu numele,nu ma pot lauda ca am primit o educatie religioasa. Deci depinde mult si de fiecare tanar in parte,de cat de deschis este la minte etc. Trebuiesc normal dusi de mici la biserica. Spui ca si asa se pot indeparta de Dumnezeu,e adevarat,dar cel putin le va ramane ceva,un graunte de mustar,un reper la care la nevoie sa se intoarca,asemenea fiului risipitor... Deci sa nu deznadajduim. Si eu oarecum mi-as dori o familie,sa am copii,si ma gandesc cu groaza la cum ii voi creste si cum ii voi educa,dar cu nadejde in Dumnezeu toate sunt cu putinta.
"Ce nu e cu putinta la om e cu putinta la Dumnezeu."
|
Pai cam toti adolescentii se plimba pe marginea prapastiei...Unii nu cad datorita familiei si regulilor impuse de ea.Nu pentru ca asta aleg ei.Altii nu cad pentru ca nu ii ajuta fizicul de exemplu.Inchipuie-ti o fata frumoasa de 17-18 ani.E greu ca ea sa se gandeasca la sfinti si la apostoli cand o claxoneaza toate bmw-urile decapotabile pe strada,cand primeste invitatii la Paris la micul dejun,cand vede bine ce furori face in randurile masculine.Asta este realitatea.Adolescentii vor sa faca sex, vor sa aibe senzatii tari,vor sa fie iubiti,vor sa braveze,vor sa schimbe lumea.
Degeaba ne ducem copiii la biserica de mici pentru ca atunci cand adolescenta isi face simtita prezenta, lucrurile o iau razna.
Mai sunt adolescenti care practica religia mimetic,sunt dusi cu fortza la biserica,pusi sa tina post,etc...E vorba de cei mai slabi, terorizati de parinti habotnici.Dar vai si amar ce repercursiuni au in viitor aceste masuri drastice,de fortzare a unui adolescent..
Deci lucrurile sunt pe departe a fi ortodoxe cu adolescentii..:-) Exista desigur si exceptii, care intaresc regula..