Citat:
Īn prealabil postat de florin.oltean75
Cand savarsim fapte bune, dezvoltam involuntar o parere buna despre noi insine,
care in esenta este o placere de sine.
|
Aici este greseala.Cand facem fapte bune, trebuie sa stim, sa simtim si sa fim constienti ca meritul NU ESTE AL NOSTRU, ci al bunului Dumnezeu, care prin noi, a facut fapta buna.Noi suntem o unealta in Mana Creatorului.Trebuie doar sa-i dam voie, SA NE FOLOSEASCA dupa mare mila Sa!
Deci nu trebuie sa ne atribuim merite cand facem fapte bune.Din contra, sa stam intr-un colt si sa plangem fara sa ne vada nimeni, MULTUMIND CU LACRIMI SIROAIE,CA DUMNEZEU A PUTUT LUCRA PRIN NOI!