Salut,

Dacă o să te uiţi cu atenţie, - şi rugându-te înainte din toată imima Domnului să te elibereze de orice prejudecăti şi idei eronate, pe care lumea de azi le ia drept adevar, doar pentru că : 'aşa este de mult timp", şi :"aşa face toată lumea" etc. - în capitolul 7 al Apostolului (din prima scrisoare a sa catre cei din corint,
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12∩=7
vei vedea că, el recomandă, cu dragoste, ca unul 'vrednic de crezare', si 'ce are Duhul lui Dumnezeu, că, 'pentru vremurile de acum', care 's-au scurtat', spre folosul nostru, (pentru ' a ne scuti de suferinţa ') mai bine este omului să rămână omul 'aşa cum este'.
El subliniază necesitatea stringentă a vremurilor de acum, de a ne ocupa fiecare de noi înşine, în sensul cel bun, adică pentru a reface şi restabili relaţia noastră interioară cu Divinitatea, cu Dumnezeu şi Tatăl nostru. Căci ea (această relaţie desăvârşită) este singura ţintă a vieţii de care trebuie să se preocupe omul, pe care dacă nu conştientizeaă şi nu o dobândeşte ,(la modul perfect - comuniune interioară, spirituală şi vie cu Dumnezeu ) nu poate să îşi ajute de fapt semenul , şi nici fi de folos real în vreun fel celui de lângă el, căci nu are de unde ,şi nici ce da de la el înşuşi.
Chiar şi căsătoria este un mijloc, nu un ţel în sine, de a atinge îndumnezeirea. Iar faptul că atâţia au atins'o necăsătoriţi fiind este evident că ea nu este singura condiţie şi cale prin care cineva poate ajunge la Fericire.
Este fericit cine îşi găseşte înlăuntru Comoara, pe care El a pus-o , de la început, acolo, ca să fim pe deplin fericiţi, şi tot El ne'a spus că doar acolo o găsim, pentru că numai acolo este şi aşa va rămâne în eternitate. Căci poate fi cineva mai fericit decat atunci când are chiar în el însuşi sursa Fericiri , în punctul cel mai interior şi tainic al fiinţei sale?
Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este Înlăuntrul nostru, atunci Împăratul este şi mai înlăuntru, căci poate locui vreun împărat în afara Împărăţiei sale?
Cel care a facut omul este sigur mai Mult decât el, ca şi decât orice alt lucru făcut, şi deci este de aceea singurl care îl poate ferici pe om, relaţiile omeneşti fiind doar în scopul de a trezi şi a trăi,până la comuniunea perfectă, această Fiinţă interioară intimă, a cărei esentă este Dragostea altruistă - care se împlineşte pe sine şi se simte fericită- doar atunci când slujeşte si le foloseşte, găsindu-şi fericirea ultimă în fericirea celorlalţi.
Domnul Însuşi ne-a revelat acest adevăr, în învăţăturile sale, spunându-ne că, comuniunea cu El- şi deci mântuirea şi fericirea ce decurge din ea- se poate atinge renunţând(interior) la tot ce e creat la cei apropiati , frati, surori, parinti, sotie, şi inclusiv şi in principal la noi Înşine.Căci doar dacă renunţăm la tot, adica ne golim inima de orice iubire intoarsa spre orice inseamnă zidire, îl putem iubi 'Mai Presus de Orice pe Ziditor'. Şi numai atunci, când cel care a atins această comuniune desăvărşită cu El, prin renunţarea desăvărşita de sine, va putea spune că îi iubeşte cu adevrărat pe ceilalţi, căci atunci, de fapt, Dumnezeu-care este IUbirea reală, Singura posibilă -îi iubeşte pe ceilalţi prin el. Astfel , omul în final renunţa(interior) la ei, din punct de vedere personal, pentru a-i oferi astfel lui Dumnezeu, şi nu o face pentru sine ,(că să se îngijească mai bine de sine, sau să îi fie mai usor).
Aceasta socotesc a vrut să spună si Aposolul privind relaţia de căsătorie , atât de pasibilă de ataşament, mai mult ca din toate celalate relatii omenesti , când a recomandat, ca , ''cei care sunt căsătoriţi, să fie ca şi cum nu ar fi''.