[AlinB]

Si cvasi-imposibil in conditiile in care de la inceput ii spui ca vrei sa va vedeti de doua ori pe an.

Ce ar trebui sa fie in capul respectivei sa accepte asa ceva?

Cei care sunt deja casatoriti, mai tolereaza uneori despartiri indelungate, din diverse motive dar astea lasa intotdeauna urme, mai ales asupra copiilor.

Stiu un caz in care cineva a plecat, chipurile pentru 2-3 ani in Franta ca sa stranga niste bani si de acum sunt cam 6, are doi copii, iar fetita mai mica, de 9 ani care l-a prins doar la o varsta la care abia si-l putea aminti, nici macar nu vrea sa mai vorbeasca la telefon cu tatal ei cu toate ca in vacanta de vara petrece cu el acolo cca. 1 luna, insa in tara doar 1-2 ori pe an mai vine.
El le-a propus sa se mute toti acolo dar fetita asta nici nu vrea sa aude, a zis ca in primul rand uraste tara asta pentru ca i l-a furat pe tata.

Si desi sunt inca casatoriti, relatiile dintre parinti sunt destul de deteriorate, mama copiilor nu il considera capabil si necesar sa se implice in educatia copiilor, probabil de asta a si plecat de la bun inceput si refuza sa se intoarca mai ales ca sotia a si renuntat la un serviciu f. bun iar aici ar insemna sa castige probabil nu cine stie ce in plus fata de minim pe economie.

Si ca mentiune extra, ambii sunt ortodocsi practicanti, ea si mai si poate decat el - dar nu neaparat in sensul bun ci a unui extremism ideologic codimentat cu f. putin discernamant si buna atitudine in chestiuni de viata.

Asadar uitati-va bine pe cine alegeti si nu luati nimic drept garantat, casatoria in sine nu va garanteaza nimic din ceea ce stie/poate face celalat, incercati sa-l cunoasteti inainte, caracterul, felul de a fi, daca aveti obiective comune, lucruri comune (altele decat "vreau o familie si copii") daca manifesta in mod real virtutile crestine, si daca toceste cu genunchii covoarele din biserica - asta spune mai putin despre un om decat puteti crede iar oamenii nu se schimba semnificativ in bine, cu timpul, decat f. rar.

Pe de alta parte nu cautati un om bun ca sa-l puteti abuza crezand ca e legat de maini prin casatorie, copii, etc. - bunatatea in general are si ea niste limite de toleranta, nu toti sunt sfinti sa suporte cu stoicism orice si mai ales cand sunt lucruri care afecteaza si copiii - e chiar absurd sa ii ceri unui parinte sa tolereze comportamentul abuziv al celuilalt atunci cand sunt afectati copiii.

Iar abuz insemna si sa faci copii si sa accepti sa fie educati monoparental in perioada cea mai critica a vietii lor, din motive financiare. Si nu, nu vor aprecia mai tarziu ca au nu stiu ce facilitati materiale in felul asta, daca ai lipsit in perioada 4(5)-14 ani din viata lor, nu mai ai nici un cuvand de spus mai tarziu.

Nu ca e bine sa lipsesti in primii 4-5 ani, nu ca nu s-ar putea recupera ceva-ceva si dupa 14, dar esenta se pierde.
Si ce e trist, e ca multi parinti chiar fiind prezenti fizic langa copilul lor in perioada respectiva, in practica tot lipsesc sau ceea ce pun in viata lor nu e nici pe departe o educatie de calitate.
Si cand spun educatie, vorbesc de toate capitolele, nu doar principii enuntate distant si abstract cu pretentie de reguli absolute.