[iuliu46]

În prealabil postat de FlaviusM

Pariul lui Pascal are sens doar cu conditia sa existe strict 2 posibilitati: necredinta si credinta intr-un Dumnezeu clar definit, in cadrul unei religii unice. Din moment ce in practica avem nenumarate variante de ales, pariul nu poate fi, dupa mine, valabil.
Conform pariului, si tu, si un musulman, aveti credinta intr-un Dumnezeu. Dar fiecare dintre voi respinge credinta celuilalt ca falsa. Cine are dreptate si de ce?
Tot conform pariului, ni se spune ca nu pierdem nimic daca credem desi Dumnezeu nu exista. Eu cred ca pierdem: daca Dumnezeu nu exista, inseamna ca ne-am irosit o buna parte din viata intr-o activitate complet inutila, desi ne puteam petrece timpul cu activtati mai utile sau placute.

De asta am zis ca un ateu nu poate intelege, nu pentru ca ar fi mai putin inzestrat cu minte ci pentru ca el pune mare pret pe viata asta, e invatat sa gandeasca asa, ca si cum daca ai face o activitate mai utila si mai placuta nu tot mancare de viermi ajungi si se pierde toata amintirea. Cat priveste un alt Dumnezeu atunci vei fi coleg de suferinta cu ateul, sau ma rog, Dumnezeu stie ce-i in inima fiecaruia si ce i-a pregatit fiecaruia.

În prealabil postat de FlaviusM

Spui ca nu te intereseaza sa afli mai multe despre religia islamica. Pot sa te intreb de ce? Din moment ce nu stii mare lucru despre ea, de unde stii ca islamismul nu este de fapt religia adevarata?
Mie mi s-ar parea logic, daca as crede in existenta unui creator interesat de activitatea noastra, care este in plus decis sa ne pedepseasca/recompenseze dupa moarte in functie de alegerile facute de noi in timpul vietii, sa incerc sa aflu cat mai multe macar despre religiile majore, pentru a putea alege in cunostinta de cauza. De ce sa risc si, din comoditate, sa urmez religia locala doar pentru a ma trezi dupa moarte in fata lui Allah si Mahomed?

Pentru ca nu am timp. Daca mor maine nu o sa ma ajute cu nimic daca stiu teorie. Macar sa ajung eu sa-mi traiesc viata asta ca un crestin adevarat, chiar daca m-as insela.

În prealabil postat de FlaviusM

Evident ca putem discuta despre utilitatea practica a credintei religioase pentru functionarea societatii, indiferent de adevarul obiectiv al acelei credinte. Vechea religie politeista greco-romana, de exemplu, a avut rolul ei in cadrul societatii de atunci, desi fara indoiala ca tu respingi existenta zeilor romani. Cam la fel e si cu religia crestina; un om poate sa considere crestinismul util la nivel social sau politic, din diverse motive, fara ca aceasta utilitate sa insemne ca afirmatiile crestine sunt si adevarate.

Daca te referi la comparatia pe care am incercat sa o fac cu reincarnarea atunci trebuie sa stii ca nu vorbeam despre functionarea societatii ci strict despre fiecare individ. Nu trebuie sa devin mai bun pentru societate, nu ma intereseaza si chiar urasc cuvantul de cand mi-a zis cineva ca in scoala trebuie sa invat doar stiinta pentru a putea ajuta societatea sa progreseze ( probabil spre nicaieri ). Strict ca individ reincarnarea sau spiritualismul sunt niste prostii care nu duc nicaieri si care ofera oarecare confort in ideea ca orice ai face tot vei mai avea o sansa.

În prealabil postat de FlaviusM

Afirmatia "Mozart este un geniu" este subiectiva. Nu toti oamenii impartasesc aceasta parere si nu toti oamenii apreciaza muzica lui. Este o conventie culturala umana, care s-ar putea sa nu mai fie valabila in viitor, in functie de evolutia societatii si de preferintele oamenilor din secolele urmatoare.
Problema existentei lui Dumnezeu este diferita. Existenta lui nu tine de preferintele personale ale diversilor oameni. El exista sau nu, indiferent de raspunsurile pe care le dau eu unor intrebari existentiale. Eu pot gresi, pot considera ca o lume fara creator are sens, desi el exista, sau invers. Parerea mea este irelevanta, ce cred eu nu-l poate face sa existe sau sa dispara, in functie de ce vreau eu.
Tu spui ca in cadrul crestinismului ai primit raspunsuri satisfacatoare la intrebarile puse. Perfect, dar cum ai ajuns de aici la credinta in afirmatiile supranaturale ale acestei religii? Crestinismul poate fi o filozofie de viata care pur si simplu ti se potriveste tie, de ce crezi ca este de fapt singurul adevar? Daca nu ai dovezi empirice pentru dovedirea dogmelor crestine, de ce tratezi crestinismul ca pe un adevar obiectiv si nu pur si simplu ca fiind filozofia de viata pe care ai ales-o tu?

Uite hai sa-ti dau un exemplu. Sa zicem ca eu ma joc un joc, Warcraft III spre exemplu. Sa zicem ca indivizii aia din joc au cu adevarat inteligenta artificiala, adica sunt capabili sa gandeasca si sa aiba constiinta sinelui.
Ei vor privi universul lor, care este separat de al meu, vor trebui sa respecte legile jocului ( de exemplu nu au voie sa mearga pe apa sau sa zboare ). Si indivizii nu ma pot cunoaste pe mine decat in masura in care eu ma las descoperit lor. Altfel vor trai atat cat vor trai in oul ala al lor si vor muri crezand ca acolo s-au nascut fara nici un fel de ajutor din afara universului lor...poate isi fac propria teorie a evolutiei din nimic in nimic.
Deci nu poti descoperi adevarul din afara universului tau decat in masura in care Creatorul se lasa descoperit. De asta nici nu suna bine sa ceri dovezi empirice, pentru ca empiricul se refera la ceva din universul nostru nu din afara lui. Dovezile sunt numai personale in masura in care il cauti sau nu pe Creator.
Si inca nu am ajuns sa cred cu adevarat pentru ca altfel as fi fugit de mult in padure. Deocamdata sunt doar razvratit pe minciuna asta materialist ateista care suceste mintea oamenilor si-i face sa nu se mai ridice la demnitatea de om si sa nu mai inteleaga esenta lucrurilor.Deocamdata caut adevarul si sper ca intr-o zi adevarul sa ma faca liber.Deocamdata crestinismul mi-a raspuns la toate intrebarile.

Uite te intreb eu ceva. De ce ateii pot oricand sa-ti explice ce spune Michio Kaku ala despre dark energy sau dark matter sau universuri paralele sau multiverse etc, etc, dar nu pot intelege ceva atat de simplu ca: " Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. " ? De ce nu gandesc si ei cu capul lor ?