Am citit recent în cartea lui Savatie Baştovoi "A iubi înseamnă a ierta" că cea mai mare deznădejde pe care o putem avea este cea izvorâtă din neascultarea de duhovnic. Experienţa mea confirmă acest lucru. Este adevărat că am avut perioade de neagră disperare înainte de a avea un duhovnic, dar ceea ce am simţit în urma neascultării a fost diferit: deşi "cunoscusem" iertarea şi bucuria, am ales la un moment dat să nu ascult, şi rezultatele au fost pe măsură. Atunci nu am căzut în disperare, ci în deznădejdea celui care de bună voie s-a abătut de la calea cea bună, pierzând bucuria şi pacea sufletului.

Am mai auzit însă că "mai grea decât păcatul este deznădejdea", aşa că să nu deznădăjduim chiar dacă am căzut în păcat, ci să ne ridicăm, să ne pocăim şi să căutăm să ne îndreptăm de aici încolo.