Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Cu singura precizare ca dogma infailibilitatii papale este mult ulterioara nasterii protestantismului, asa, cu vreo 300 de ani. Imprejurarea ca mai multe persoane isi revendica o anumita autoritate nu inseamna ca niciuna dintre ele nu are acea autoritate.
Veti observa fara indoiala ca exista o suspecta apropiere ca stil, forma si chiar continut in atacurile anti-papale ale ortodocsilor si protestantilor. Nici nu e de mirare, pentru ca ceea ce-i uneste este refuzul obstinat de a accepta autoritatea succesorului lui Petru.
|
1. Sa cum credinta intr-un principiu anume precede formularea oficiala a acelui principiu, tot asa si principiul infailibilitatii papale a precedat cu multe secole inainte dogma infailibilitatii.
De exemplu: in anul 325 se formuleaza oficial dogma trinitara. Dar credinta in aceasta Trinitate era de la bun inceputul crestinismului, deci era cu aproape 300 de ani mai veche, nefiind inventata ad-hoc in 325, doar din placere intelectuala.
La fel si cu dogma hristologica precizata in anii 431 si 451.
Deci, episcopul Romei avea construit si implementat principiul infailibilitatii cu multe secole inainte de acceptarea oficiala ca dogma a acestui principiu. Altfel, cum ar fi de conceput sa fie considerati infailibili numai urmasii Sf. Petru incepand cu cei din a doua jumatate a secolului 19, iar cei de pana atunci sa nu fie ? Demnitatea aceasta, de urmas al Sf. Petru, presupune o anumita omogenitate si o anumita continuitate de principii, nu ?
2. In Noul Testament scrie ca Hristos este capul Bisericii, iar nu un om anume, fie el si urmasul Sf. Petru.
Bo ar putea foarte usor sa recunoasca pe episcopul Romei ca urmas in scaunul episcopal al Sf. Petru, chiar daca nici o traditie bisericeasca pre-papala nu mentioneaza ca Sf. Petru ar fi fost episcop al Romei. Trecand peste acest detaliu, nu e nici o problema daca papa este urmasul in scaun al Sf. Petru.
Patriarhii Antiohiei, Alexandriei si Ierusalimului nu sunt si ei urmasii in scaunul episcopal al unui apostol ?
Mi se pare ca Hristos nu da intaietate juridica sau spirituala nici unui apostol atunci cand vorbeste despre stapanire si conducere. Or, papa a vrut sa fie stapan si sa conduca intreaga crestinatate, si nu doar pe plan bisericesc, ci si lumesc.
(Cuvantul Canossa va spune ceva ?)
Din punct de vedere ortodox, Hristos nu a pus Biserica sub ascultarea unui singur om, indiferent cine ar fi foat acela.
Ba mai mult, daca ne uitam in Noul Testament, vedem ca Sf. Pavel (Paul) il pune la punct pe Sf. Petru, iar Sf. Petru intr-o epistola face referire la autoritatea Sf. Pavel, numind scrierile sale ca fiind Scripturi.
Cand succesorul lui Petru a dat liber la practicile inchizitriei si ale indulgentelor, a facut aceasta cu autoritatea lui Hristos ? A vrut Hristos sa cultive credinta prin metode represive sau negustoresti ?
Numai Biserica este infailibila. Iar Biserica nu este un singur om.