Citat:
În prealabil postat de Melissa
Ce determina un om sa se sacrifice pentru altul?Eu cred ca tocmai calitatea omului.In cazul in care face parte din datoria profesionala salvarea vietilor,atunci raspunsul e simplu : isi fac oamenii datoria profesionala.Cand s-a facut omu` pompier, stia ca trebuie sa intre in foc sa salveze vieti daca situatia o cere.
Dar cand nu ai o astfel de meserie si treci pe langa un rau si vezi un copil cum se zbate intre viata si moarte in mijlocul unui vartej, SI NU SARI SA-L SALVEZI,atunci NU ESTI OM.Pentru ca a salva pe cineva de la moarte impune uneori o decizie de fractiune de secunda pe care intotdeauna o iei cu inima.De aceea si mor multi salvand pe altii.Pentru ca nu stai sa judeci.Este un impuls divin cred eu.Si cine nu il are, repet, NU E OM, e diavol cu chip de om! Am auzit un caz cand cineva nestiind sa inoate a sarit dupa un copil in apa.Copilul l-a salvat si el a murit inecat.
|
Parintele Galeriu, in lucrarea sa Jertfa si Rascumparare, sustine ca spiritul de jertfa e mai mult decat un simplu impuls divin, e un
principiu divin, e Viata Sfintei Treimi. Se stie ca perihoreza exprima cel mai bine modul Vietii intraTreimice. Ce inseamna perihoreza? E modul prin care Persoanele Trimice relationeaza si traiesc una prin alta, una pentru alta si una in alta (Eu sunt in Tatal si Tatal in Mine), punand tot ce au la dispozitia celorlalte (Fiinta dumnezeiasca comuna celor trei Persoane). Tot ceea ce are Tatal ofera si Fiului si Duhului, tot ce are Fiul ofera si Tatalui si Duhului si tot ce are Duhul ofera si Tatalui si Fiului. Aceasta e starea de jertfa de sine perpetua, de daruire de sine vesnica, de iubire altruista infinita.
Acesta ar trebui sa fie si spiritul crestinismului autentic, spiritul de jertfa, de impreuna traire.
Har, smerenie si jertfa de sine.