[Mosh-Neagu]

"Ce mare este mila Domnului pentru mizeria noastră, adică neatenţia noastră faţă de grija pe care ne-o poartă, atunci când Domnul spune: "Iată, Eu stau la uşă şi bat" (Apocalipsă 3:20), înţelegând prin "uşă" cursul vieţii noastre care nu a fost încă oprit de moarte! O, cât aş vrea, iubitorule de Dumnezeu, ca în această viaţă să fii pururea în Duhul lui Dumnezeu! "În ceea ce vă voi afla, în aceea vă voi judeca," grăieşte Domnul.
"Vai nouă dacă El ne găseşte prea-încărcaţi de grijile şi necazurile acestei vieţi! Căci cine va putea să ducă supărarea Sa, cine va suporta mânia feţei Sale? De aceea s-a spus: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită." (Marcu 14:38), adică să vă lipsiţi de Duhul lui Dumnezeu, căci privegherea şi rugăciunea ne aduc harul Său.
"Desigur, fiecare faptă bună, făcută din dragoste pentru Hristos, ne dăruieşte harul Duhului Sfânt, dar rugăciunea ne dă acest har în mod deosebit, pentru că întotdeauna este la îndemână, ca o unealtă de dobândire a harului Duhului Sfânt. De pildă, ai vrea să mergi la biserică, dar nu afli nici o biserică sau slujba s-a terminat; ai vrea să dai de pomană unui cerşetor, dar nu este nici unul sau nu ai ce să îi dai; ai vrea să-ţi păstrezi fecioria, dar nu ai puterea să o faci din pricina firii tale sau din pricina tăriei vicleniilor vrăjmaşului, cărora nu te poţi împotrivi datorită slăbiciunii tale omeneşti; ai dori să faci alte fapte bune de dragul lui Hristos, dar nici nu ai tăria sau îţi lipseşte prilejul. Acestea, cu siguranţă nu se aplică rugăciunii. Rugăciunea este la îndemână oricui, bogat ori sărac, nobil ori umil, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos."
"Puteţi judeca cât de mare este puterea rugăciunii, atunci când este săvârşită din toată inima, chiar şi în cazul unei persoane păcătoase, în următoarea pildă dinSfânta Tradiţie. Când, la rugămintea unei mame disperate căreia îi murise singurul fiu, o prostituată pe care o întâlnise, încă necurată după ultimul ei păcat, mişcată fiind de durerea adâncă a mamei, a strigat către Domnul: "Nu de dragul unei sărmane păcătoase ca mine, ci pentru lacrimile unei mame ce-şi jeleşte fiul şi crezând cu tărie în bunătatea Ta cea plină de dragoste şi în puterea Ta cea nemăsurată, Hristoase Dumnezeule, inviaza-l pe fiul ei, o, Doamne!" Şi Domnul l-a ridicat din morţi.
"Vezi, iubitorule de Dumnezeu! Mare este puterea rugăciunii, iar ea aduce îndeosebi Duhul lui Dumnezeu, şi este cel mai uşor de săvârşit pentru toată lumea.
Vom fi fericiţi într-adevăr dacă Domnul Dumnezeu ne află păzindu-ne şi plini de darurile Sfântului Său Duh. Atunci putem nădăjdui plini de încredere că "vom fi răpiţi în
nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh" (1 Tesalonicieni 4:17) Care vine "cu putere multă şi cu slavă" (Marcu 13 :26) "să judece vii şi morţii" (1 Petru 4:5) şi "va răsplăti fiecăruia după faptele sale" (Matei 16:27).
"Iubitorule de Dumnezeu, tu binevoieşti a crede că este o mare bucurie să vorbeşti cu sărmanul Serafim, socotind poate că nu este lipsit de harul Domnului. Atunci, ce-am mai putea spune despre Însuşi Domnul, obârşia fără de cădere a fiecărei binecuvântări, cereşti şi pământeşti? Într-adevăr, în rugăciune ni se îngăduie să vorbim cu El, cu Însuşi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru cel plin de har şi de dătător de viaţă. Dar chiar şi aici, trebuie să ne rugăm numai până când Dumnezeu Duhul Sfânt se pogoară asupra noastră, cu harul Său ceresc, în măsura cunoscută de El. Şi când El binevoieşte să ne viziteze trebuie să ne oprim din rugăciune. Pentru ce ar trebui atunci să ne rugăm Lui, "Vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre", când El deja a venit la noi să ne mântuiască, pe cei ce ne încredem Lui, şi Îl chemăm cu adevărat cu Numele Său cel sfânt, ca să-L putem primi cu smerenie şi dragoste pe Mângâietorul, în casa sufletelor noastre, flămânzind şi însetând după venirea Sa?
"Voi explica aceasta, iubitorule de Dumnezeu, printr-o pildă. Închipuiţi-vă că m-aţi chemat în vizită şi că, în urma acestei invitaţii, am venit să stăm de vorbă. Dar continuaţi să mă chemaţi, spunându-mi: "Intră, te rog! Hai intră!" Atunci eu voi fi silit a cugeta: "Care este problema lui? Este nebun?''
"Aşa, şi cu Domnul Dumnezeul nostru Sfântul Duh. De aceea se spune: "Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu; Înălţat voi fi între neamuri. Înălţat voi fi pe pământ" (Psalmul 45:10). Adică voi apărea şi voi continua să apar tuturor celor care cred în Mine şi Mă cheamă, şi voi vorbi cu ei precum am grăit odată către Adam în Rai, către Avraam şi Iacov şi alţi slujitori de-ai Mei, Moise şi Iov, şi cu cei asemenea lor.
"Mulţi explică că aceasta tăcere se referă numai la problemele lumeşti; cu alte cuvinte, că în timpul rugăciunilor în care vorbeşti cu Dumnezeu trebuie "să fii liniştit" în ceea ce priveşte problemele lumeşti. Dar îţi voi spune, în numele Domnului, că nu este numai necesar să fii mort faţă de acestea la rugăciune, ci când prin puterea nemăsurată a credinţei şi a rugăciunii Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfânt se îndură să ne viziteze, şi vine la noi în întregimea bunătăţii Sale nespuse, trebuie să fim morţi şi faţă de rugăciune.
"Sufletul vorbeşte în timpul rugăciunii, dar la pogorârea Duhului Sfânt trebuie să rămânem într-o tăcere desăvârşită, pentru a asculta limpede şi cu înţelegere toate cuvintele vieţii veşnice pe care El se va milostivi atunci să ni le spună. Sunt trebuitoare atât trezvia deplină a sufletului şi a duhului, cât şi neprihănirea feciorelnică a trupului. Aceleaşi cerinţe au fost făcute la Muntele Horev, când israiliţilor li s-a spus ca nici măcar să nu îşi atingă nevestele, vreme de trei zile, înainte de apariţia lui Dumnezeu pe Muntele Sinai. Căci Dumnezeul nostru este un foc ce arde tot ce este necurat, şi nimeni cu trupul sau duhul întinat nu poate intra în părtăşie cu Dânsul."

Ma opresc aici cu invataturile Sfantului Serafim de Sarov, urmand, cu voia lui Dumnezeu sa revin in scurt timp si cu cealalta jumatate care a mai ramas.
Doamne-ajuta!