Poate da, poate (mai degraba) nu. Pur si simplu aderenta la o credinta tine de ce este atat Fiinta (scanteia de increat din noi), cat si de fiinta, cu subiectivismul ei jalnic si doborat de efemer.
Iar asta inseamna ca nu credinta te face mai bun, ci voia lui Dumnezeu. Si tocmai asta e o dovada spre Dumnezeu: suntem atat de limitati, desi in oglinzile narcisismului nostru parem, nu-i asa, coroana creatiei, etc., si desi putem judeca, intui si mai ales face atatea (aia e durerea, cu ce facem), incat e clar ca exista o Instanta Care corecteaza greselile creaturii Sale iubite. Ma rog, nu intr-un mod intotdeauna vizibil si comprehensibil.
Ca raspuns la intrebare: acele credinte, evident, nu sunt inferioare. Sunt ALTCEVA, asa cum o salamandra nu e inferioara sau superioara unei broaste, sau apusul rasaritului, sau invers, sau... Iar daca vreti neaparat criteriul pentru o ierarhie, criteriul nemarturisit este: cat de bun/generos/tare de caracter/onest este tipul uman tintit si realizat de credinta in cauza. Adica cat de larga este inima credinciosului respectiv fata de tot ce este alteritate, raportat la sine. In ultima instanta, atitudinea fata de Viata, si deci fata de Creatorul, sau Autorul daca vreti, Vietii si Universului. "Dupa roadele lor ii veti cunoaste".