[tot-Laurentiu]

Arie (c.250-336) a fost un eretic de la începutul secolului al IV-lea, teolog şi preot, care învăţa că Fiul lui Dumnezeu nu a fost din veşnicie, ci că Fiul a fost o fiinţă creată şi subordonată lui Dumnezeu Tatăl. Această învăţătură a fost considerată de Biserică erezie, cunoscută sub numele de arianism, şi condamnată de Sinodul I Ecumenic de la Niceea în anul 325. Controversa teologică a continuat însă câţiva zeci de ani, fiind susţinută chiar de către unii împăraţi (cum a fost, de exemplu, Constanţiu al II-lea, fiul şi urmaşul lui Constantin cel Mare). Doar după moartea fulgerătoare a lui Arie în anul 336, controversele au mai scăzut în intensitate.
Vezi mai multe aici despre arianism.

Macedonie I de Constantinopol a fost un teolog eretic, episcop al Constantinopolului la jumătatea secolului al IV-lea. A fost de orientare ariană şi, cu sprijinul împăratului Constanţiu al II-lea, partidul semi-arienilor a putut să-l instaleze ca episcop al Constantinopolului în două perioade: de la 342 la 349 și de la 351 la 360.
si aici despre macedonianism

Apolinarie "cel Tânăr" (mort în 390) a fost episcop de Laodiceea în Siria, teolog condamnat ca eretic de Biserică.
Învățătura sa despre Iisus Hristos de la un anumit moment a luat numele de Apolinarism‎ și a fost condamnată ca erezie de Biserica creștină la sinoadele de la Alexandria (în anul 362) și Constantinopol (381).
Vezi mai multe aici.

Teodor din Mopsuestia sau Teodor din Antiohia - dupa locul unde s-a nascut si a fost preot -(cca. 350-428), teolog şi scriitor bisericesc, unul din marii reprezentanţi ai Şcolii teologice din Antiohia, dar condamnat impreuna cu Diodor de Tars si Ibas din Edessa la Sinodul V Ecumenic ca precursor al nestorianismului.

Nestorie, ucenic al lui Teodor, a continuat poziţia discipolului său după moartea acestuia.
Nestorie a fost condamnat de către Conciliul din Efes (431),
Vezi mai multe aici.

Aetius şi Eunomiu sunt recunoscuţi ca fondatori ai neoarianismului.
Vezi mai multe aici.

Eutihie - un duşman înverşunat al nestorianismului, el a căzut în cealaltă extremă, ajungând la o formă de monofizitism numită ulterior eutihianism
Vezi mai multe aici.

Dioscor şi Sever sunt eretici monofiziți.
Vezi mai multe aici.

Evagrie Ponticul s-a nascut pe la 345-346, la Ibora - in Pont.
Evagrie era invatat, stapanind cu maiestrie cultura profana si crestina, puternic influentat de ideile origeniste, adversar neinduplecat al tuturor ereticilor vremii sale, inzestrat cu un deosebit dar al vorbirii si, in plus, impunandu-se prin frumusetea chipului si prin eleganta.
A plecat in Egipt, unde a salasluit aproape 16 ani si unde a fost ucenicul Sf. Macarie Egipteanul. A refuzat tot timpul oferta unui scaun episcopal.

Sustine teoria preexistentei sufletelor si doctrina apocatastasei - asemenea lui Origen - ceea ce a adus condamnarea lui la Sinodul V ecumenic.
A fost condamnat ca origenist la Sinoadele V, VI si VII ecumenice.

A murit pe la 399-400.
Vezi mai multe aici.

Didim din Alexandria sau Didim cel orb (313-398), teolog alexandrin, conducator al scolii catehetice din Alexandria, isi pierde vederea la varsta de 4 ani. A fost unul dintre ultimii mari conducatori si dascali ai scolii alexandrine. L-a aparat pe Origen si lucrarea lui De principiis, subliniind ortodoxia lor. De aceea si el va fi condamnat la sinodul al V-lea ecumenic de la Constantinopol (553) ca sustinator al credintei in preexistenta sufletului si in apocatastaza. Principala sa lucrare, Despre Sf. Treime, s-a pastrat in intregime si este lipsita de elemente origeniste. Doctrina trinitara propusa de Didim este ortodoxa, facand uz de expresii teologice cheie, cum ar fi o fire si trei ipostase, retinand deofiintimea si unitatea Persoanelor.
In antropologie el este origenist, intrucat afirma ca, desi sufletul este creat de catre Dumnezeu, el a preexistat trupului in care a fost pus ca intr-o inchisoare.

Cea mai buna lucrare a antichitatii crestine referitoare la Sfantul Duh apatine lui Didim din Alexandria sau Didim cel orb (+398). Cunoscand invatatura pnevmatomahilor dintr-o lucrare eretica din care citeaza de mai multe ori in tratatul Despre Sfantul Duh si in cartea a II-a a lucrarii Despre Sfanta Treime, prima scrisa inainte de anul 381 iar a doua dupa anul 381, Didim a combatut cu argumente precise pe pnevmatomahi, oferindu-ne in acelasi timp informatii pretioase despre fundamentarea eologica a doctrinei lor.

Origene a fost ucenic al lui Clement Alexandrinul.
A fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic.
Cele mai cunoscute erezii ale lui Origen sunt preexistenţa sufletelor şi apocatastaza care au fost preluate si de alti discipoli ai lui Origen.

Apocatastaza este o erezie de origine gnostică, aflata printre altele şi la baza ereziei papiste a "Purgatoriului". Ea se prezinta sub forma ideii ratacite ca la sfarsitul veacurilor se vor mântui toti pacatosii, ereticii şamd, ba chiar şi diavolii.

Dar mai sunt si alte erezii ale lui Origen cum ar fi subordinaţianismul (erezie antitrinitară), erezii privitoare la originea, destinul si mantuirea omului, la ingeri, la invierea din morti, durata pedepselor din iad etc

Scrierile lui Origen a avut o mare influenta asupra multor teologi din vremea sa si nu numai.
Multi au preluat ideile lui Origen din scrierile sale, din pacate cu tot cu invataturile sale gresite.
De aceea Sfintii Parinti au considerat scrierile lui Origen extrem de periculoase si au fost anatemizate (atat omul cat si scrierile sale) la Soborul V Ecumenic iar mai apoi anatema a fost intarita de Sinoadele Ecumenice VI şi VII.
Vezi mai multe aici