Oaie cugetătoare, în ciuda cugetărilor tale (simpliste și vădit pătimașe), Biserica și tradiția Facultății de Teologie au lăsat ca, în realitate, lucrurile să fie așa cum sunt, iar nu așa cum ți-ar plăcea ție sau mie.
Desigur, și mie mi-ar plăcea o mulțime de lucruri dar, vezi tu, lumea e mult mai mare decât sunt eu, viața e mult mai dinamică decât mi-ar plăcea, poate, mie, iar Dumnezeu conduce altfel decât mi-ar plăcea mie să cred prin prisma vieții și cunoștințelor mele oferite de cateheza comună.
Așa că îți place sau nu, lucrurile sunt cum sunt. Facultatea de Teologie e condusă așa cum trebuie să fie condusă, chiar dacă unora ca noi ne displac multe. Sau ne miră.
Mie, personal, îmi pare interesant (da!) ce se întâmplă azi, în general, pe la diverse facultăți de Teologie, atât cât am cunoștință (București, Constanța, Sibiu și puțin Iași).
Teologia nu e sfârșitul sau culmea pregătirii unui viitor preot, ci abia primul pas. E o introducere. Nu i se cere prea mult nici studentului, nici facultății. O minimă orientare, ceva cultură teologică generală, niscaiva istorie și muzică și, dacă se poate, cât mai puțină îndoctrinare - asta-i tot.
Restul o face viitorul preot, comunitatea și, desigur, Bunul Dumnezeu.
Teologia academică are un rol limitat în formarea și exersarea unui viitor preot. Și e firesc să fie așa, întrucât viața nu atârnă de academii, ci academiile (ar trebui să atârne) de viață!
|