Iată, pe scurt, ce spune Mântutitorul despre rugăciune:
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Ev. Matei 6, 6-13)
Aş mai adăuga că, deşi ai mare nevoie de ajutor, este posibil să îl primeşti dacă îţi propui tu însăţi să-ţi ajuţi părinţii. Pentru că, după câte înţeleg din ce ai povestit, ei sunt mai slabi decât tine. Tu ai un suflet curat şi nişte concepţii de viaţă sănătoase; ei trec printr-o grea criză. Şi nu se descurcă. Viaţa e o problemă care ne depăşeşte puterile întotdeauna. Dacă, însă, ne încredem în Dumnezeu, vom avea un aliat extrem de puternic şi nu ne vom clătina niciodată. Nu trebuie să-ţi propui să rezolvi tu criza alor tăi. Nu ai cum. Dar dacă îţi vei spori credinţa, dacă vei căuta ajutor la Domnul, Îl vei simţi aproape. Ei, la rândul lor, vor observa o schimbare la tine şi asta ar putea să-i pună pe gânduri. Poate tu vei reuşi să găseşti în viaţă ceea ce ei nu au reuşit: sensul.