[IonelaC]

Dragi cititori,
Vin si eu, ca multi altii, sa cer sfatul si parerea dvs.
Baiatul este student la Teologie, eu sunt mai mare cu trei ani, am terminat deja facultatea. Din cunostinte intamplatoare, am devenit prieteni. Stam de vorba, de fiecare data cand timpul ne permite, foarte mult. Ne intelegem extrem de bine, pot spune ca este prima oara cand comunic pe aceeasi lungime de unda cu un baiat. S-a inchegat o prietenie extrem de rara si jertfelnica, in care Hristos e centrul.
Eu sunt singura. El are o prietena, despre care am vorbit de multe ori, el cerandu-mi sfatul sau parerea in anumite chestiuni. De atatea ori mi-a marturisit ca in ciuda problemelor din relatia lor, el nu se vede decat alaturi de ea pentru tot restul vietii. De atatea ori am stat de vorba despre ei doi, incercand sa il sfatuiesc in masura priceperii mele, pe langa sfaturile duhovnicului.
Din pacate, eu am inceput sa simt mai mult decat prietenie pentru el. Oricat m-as stradui, nu mai reusesc sa-l mai vad la fel ca la inceput: cel mai bun prieten de discutii. Si mi-e teama ca incep sa ma indragostesc de el.
Nu stiu cum ar fi mai bine sa procedez. Sa continuu asa, straduindu-ma din rasputeri sa imi cenzurez noile sentimente sau pur si simplu sa incetez prietenia? Cum ati proceda daca v-ati gasi intr-o situatie de acest fel?
Parerile dvs sunt binevenite!