Citat:
Īn prealabil postat de Mena59
Daca un parinte vrednic de rai are un copil neascultator, vrednic de iad, acesta (parintele) prin rugaciunile sale, prin iubirea lui si prin viata jertfelnica, in Duh si Adevar, il va salva pe copilul sau de la iad.
Dumnezeu ii iubeste deopotriva si pe parintele vrednic si pe copilul nevrednic si VA IMPLINI RUGACIUNILE parintelui.
Domnul Iisus Hristos, Parintele si Invatatorul nostru, s-a rugat neincetat pentru noi, s-a jertfit pe cruce pentru noi, copii lui neascultatori condamnati la iad, si ne-a salvat.
Mi-am adus aminte un film, de groaza, de altfel, pe care nu as mai vrea sa-l vad...dar care mi-a demonstrat ca o mama, un tata, poate salva sufletul copilului din mana diavolului. Este vorba de primul film din grupul Poltergeist.
Filmul nu este demn de pomenit dar mi-a ramas in minte cat a luptat mama cu fortele raului ca sa-si salveze copilul si a reusit.
"Dragostea da putere si Credinta da curaj"(Cuvintele preotului nostru paroh, la predica de ieri)
Inca odata: rugaciunile unui parinte si viata lui virtuasa intru Hristos, intoarce pe copii raraciti. Cu siguranta!
|
Interesant punct de vedere. Ma intreb daca este impartasit de catre toti colegii.
Pe termen scurt conflictul este rezolvat. Cred ca dorinta si credinta merg mana in mana si aici. Daca nu se potrivesc din prima, le inghesuim si le facem noi sa se potriveasca :).
Recunosc, eu exploatez slabiciunea asta: preferam sa credem lucruri care ne plac si respingem ideile care ni se par hidoase. "Cum adica sa nu plateasca Hitler dupa ce moare? Simpla moarte nu este suficienta. Nu mi s-ar parea corect, deci cred ca el va plati pentru ceea ce a facut, cu varf si indesat. Si pentru ca eu imi doresc asta, acest lucru este in mod necesar adevarat. Nu concep altfel!".
Cred ca multi si-ar accepta propria non-existenta mult mai usor decat pe cea a celor dragi. Este de neconceput ca cel drag, care a murit, sa aibe acelasi statut pe care l-a avut inainte sa se nasca. Ramane
doar in memoria celor dragi si ingrasa pamantul. Am subliniat cuvantul "doar" pentru ca, eu unul, consider aceste lucruri suficiente. Altii sunt cei care nu se multumesc
doar cu atat.
...Asa imi explic multitudinea de intrebari fara sens. Preferata mea: "Care e rolul meu pe Pamant?". Ti-ai pune capat zilelor daca ai afla ca nu ai niciun scop profund si nobil pe Pamant sau in Univers? Ai pofta de viata doar daca ai un rol bine stabilit de catre o autoritate celesta? Evident, rolul trebuie sa fie unul superb, inaltator si demn de un om bun, precum cel care emite intrebarea :). Nu ar incalzi pe nimeni ideea ca rolul lui este sa moara intr-un accident de masina ca sa ii intareasca pe membrii familiei acestuia. ...Sau ca rolul lui principal in toata viata este sa calce pe coada un soarece, in pod, intr-o miercuri, la ora 13:44.
Apar tot felul de conflicte si, uneori, religia poate face oamenii sa creada si in lucururi/idei... abjecte, fara sa isi dea intotdeauna seama. Eu le arat pe ici pe colo si incepe distractia :).
Citat:
Īn prealabil postat de Mena59
Deci ce spui tu nu se va intampla in veci!
|
Eu nu spun ca acest lucru se intampla, s-a intamplat sau se va intampla. Doream doar sa vad cum rezolva unii acest conflict, intre dorinta si credinta.