Animalele nu au viata vesnica,un punct de vedere confirmat de Sfantul Vasile cel Mare in ,,Omilii la Hexaimeron".In al doilea rand pasajele de Isaia,pe care le tot citeaza foarte multi,aveau un alt inteles la momentul scrierii lor,in comparatie cu ticneala moderna.Conceptia la momentul lui Isaia despre acel loc unde animalele ar coexista cu oameni nu viza un loc dincolo de nori ci un loc aici,intr-un pamant reinoit,este un limbaj metaforic specific profetiilor,care nu vizeaza in principal aspecte strict concrete ci subliniaza ideea reinstaurarii starii primordiale.Pe scurt pets, fie ca vorbim de catei,purcei sau purici preferati,nu zburau undeva dincolo de nori(evreii s-ar fi uitat precum curca-n lemne la o asemenea gogomanie)ci ar fi ramas alaturi de oameni,care dintre ele ar fi existat la acel moment, la momentul instaurarii unui cer nou si al unui pamant nou.In al doilea rand Mantuitorul nu a murit pe cruce pt ca azorel si fetita sa aiba viata vesnica,spre a fi calmata pseudo-sensibilitatea unora mai nedusi pe la biserica,ci a murit pentru ca oamenii sa aiba viata vesnica.Vorba cuiva mai sus,sa-ti ajunga eventual purcelu-n Rai si tu in iad.Mare ti-e gradina Doamne...