Și dacă astfel am intitulat topicul, găsesc potrivit să încep cu un cuvânt de seară (o cateheză) al Părintelui având exact această temă:
Sensul (sau logica) pocăinței.
Un mic fragment:
Citat:
„Nu am pocăința, nici umilința care-i întorc pe fii la moștenirea lor”. Acesta este înțelesul pocăinței: întoarcerea la moștenirea pe care tu, suflete, ai părăsit-o; la reînfierea divină.
Prin păcat ai schimbat direcția existenței de la Dumnezeu la tine, omule, de la Viață la moarte.
Atunci, drumul pentru salvare este cel al schimbării, al revenirii, al întoarcerii la moștenire. Fiul pierdut este modelul desăvârșit.
|