[ory]

Hm!,eu am dat un exemplu fugitiv,fara sa intentionez a-i conferi atata importanta,iar voi v-ati axat parerea doar pe acesta si nu pe cele scrise inainte,pe-acelea am vrut mai cu precadere sa le exprim.
Nu am fost o ispita,ci doar o persoana care ma cunostea de f.mult timp si in fata caruia a indraznit,mizand pe o oarecare siguranta.
Voi judecati cum doriti,eu de asemenea,iar dupa cum stiti,chestia cu ispitirea pentru ca se afla acolo unde se afla,chiar ma lasa rece,si aceasta pentru ca nu este vorba de ispitire,ci este vorba de mersul firesc al lucrurilor intre oameni,intre fiinte suflete si trupuri.Voi habar nu aveti,o ispita reprezinta ziua in care tragi o bauta zdravana si a doua zi constati ca ti-ai inselat nevasta,insa a lupta cu instinctul cu care de fapt te-ai nascut,atata amar si amar de ani,nu mai reprezinta o ispita ci o stare fireasca a fiintei omenesti care-si cere drepturile.Nu este vorba de o lupta de o zi,inaintea unei singure persoane,este o lupta permanenta,si o cadere sistematica,fiindca mai exista si cadere...care,in realitate nu este decat o implinire.
Voi,continuati sa cititi caci,cu siguranta va stimuleaza mintea imbalsamata de "atata credinta",voi sunteti oamenii care v-ati implinit instinctele,fiindca Dumnezeu v-a ingaduit aceasta,"dar ei nu,nu au voie si nu au decat sa suporte ispitele pana nu mai pot...caci,ei nu sunt si nu trebuie sa fie oameni."