Citat:
În prealabil postat de Cerasella
Si pana sa se infiinteze Biserica oamenii unde mergeau sa se roage?! Daca nu exista Biserica oare nu mai exista nici Dumnezeu?! Daca nu am niciuna dintre patimi si duc o viata linistita fara sa merg la Biserica, inseamna ca nu cred in El?! (aici ma refer la modul general nu la mine sau altcineva de aici)...
Sa luam exemplul bolnavilor ce nu se pot deplasa la Biserica si totusi cred...si poate cred mai mult ca cineva care merge la Biserica si ce face acolo? Sta la barfa, se intalneste cu prietena de cartier si se amuza pe ce palarie are o doamna sau ce gras e preotul (fara vreun apropo)... Si-a creat bolnavul un lacas in sine si pur si simplu crede!
Nu vreau sa contrazic pe nimeni ci doar imi spun parerea! Sper sa nu fiu prost inteleasa caci nu m-am inscris pe acest forum ca sa deranjez pe cineva!
|
Asta nu exclude comuniunea. Parintii pustiei la sfarsitul saptamanii sau la sarbatorile mari din timpul saptamanii se intorceau in manastire sa se impartaseasca sau la sfarsitul postului, nu cadeau intr-o forma a individualismului-considerand ca este suficienta rugaciunea din pustit sau postul aspru.
Noi trebuie sa ajungem la un echilibru intre cultul particular si cel public. Mantuitorul ne recomanda comuniunea atat prin rugaciunea "Tatal nostru" cat si prin participarea la cultul public ptr ca ''acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo voi fi si EU''