Citat:
În prealabil postat de andravenache
Ma ajuta sa inteleg ce inseamna sa lasi totul si sa Il urmezi (asa cum i-a cerut bogatului).
|
Da: a crede inseamna a te lasa condus de Dumnezeu. Au lasat toate ale lor (corabie, pesti, logistica pentru pescuit) si L-au urmat pe Pescarul de Oameni citim la capitolul despre convertirea fratilor Zevedeu. Era toata averea lor. Nu o distrug, o lasa tatalui lor, batranul Zevedeu. Era tot ce aveau, dar nu-i mai intereseaza. "La porunca Ta, voi arunca mrejele" raspunde celalt stalp al Colegiului Apostolic, Petru. Chiar daca era 11 dimineata, obosit de faptul ca nu prinsese nimic in zori, la ore normale si cererea Mantuitorului, tamplar de meserie, precis suna absurd unui pescar profesionist.
Fii lui Zevedeu abandoneaza averea, Petru regulile a ceea ce era considerat indeobste "normalitate". Ei sunt depasiti numai de Sf Fecioara, cu al ei "Fiat mihi" la invitatia lui Dumnezeu de a Se intrupa in pantecele ei, ramanand numai nedumerita "cum se va face aceasta?". Asta inseamna credinta: sa lasi mana ta in mana Lui si sa te lasi condus de El. Iar El te conduce sus, tot mai sus, pana ce te aseaza la masa Lui, la Ospatul cel Vesnic pregustat de noi la Sf Liturghie. A crede nu inseamna a ramanea limitat la Lege (desi, pe de alta parte, oricare alt inceput decat respectarea Legii este iluzoriu si duce la falsa credinta). Asta este ceea ce nu a inteles tanarul bogat. In principiu, a nu fura, a nu face sperjur, a posti si a tine Ziua Domnului e suficient pentru mantuire. Numai ca nu poti judeca in acesti termeni. Cu Dumnezeu nu te poti opri la jumatatea urcusului. Iti cere tot, iti ia tot, i-ai intins un deget, El iti ia toata mana. Este preadulcea sclavie a crestinului, este adevarata libertate. In fond, libertatea asta inseamna: sa nu depinzi de nimeni, decat de Dumnezeu. Iar acest urcus nu numai ca nu oboseste, dar el este adevarata fericire pana acolo incat nu exista alta fericire decat urcusul alaturi de Stapanul meu, care imi spune "Indrazneste!", "Povara Mea este usoara".
Nici alt bogat nu a inteles asta: bogatul nemilostiv. Nu e vorba ca nu a dat nici firimiturile saracului Lazar, ci e vorba ca, daca ar fi facut macar atat, atunci S-AR FI ANGAJAT pe urcusul cu pricina. Azi firmituri, maine o paine, Domnul nu te lasa pana ce nu te preface cu totul in vasul care vrea El sa fii.
Un bogat nu a vrut nici macar sa respecte Legea. Altul S-a marginit la a o fi respectat dintotdeauna, dar s-a oprit din urcus gandidu-se la averea lui. Care avere ? Aceea de care a ras Imparatul Imparatilor la nasterea Lui.