[dobrin7m]

pentru ca nu stim sa iubim dumnezeieste, fiind prea pacatosi pentru asta, asa avem si mila fata de aproapele.

Pe cei pe care ii iubim, de acestia ne este si mila, acea mila din dragoste de care amintea Alin. aceasta este adevarata mila, curata , nepervertita.

Pe cei pe care nu ii iubim, de acestia ne este mila doar in masura in care ne punem in locul lor, si astfel avem aceasta mila pervertita, modificata de pacat. Pacatul de a nu sti sa iubim pe toata lumea.

Insa nu este lucru rau a incerca sa ne fie mila de oameni. caci insasi porunca lui Dumnezeu, iubeste aproapele ca pe tine insuti , are in vedere tocmai aceasta comparatie, "ca pe tine insuti". este si aceasta un exercitiu de iubire bun, care poate duce, prin harul lui Dumnezeu la iubirea cea adevarata si prin urmare la mila cea adevarata. Daca nu asta ar fi fost calea, ca sa invatam sa iubim , Domnul nu ne-ar fi dat-o ca pe porunca de respectat.

Insa este aici in aceasta porunca o deosebire, o finete. si anume, "ca pe tine insuti" aceasta sa fie din inima , curata, ci nu un exercitiu al mintii. atata timp cat este exercitiu al mintii, este si acea pervertire, cand va trece in fire si in inima, atunci este porunca lui Dumnezeu respectata deplin.