Răspunsul lui Dumnezeu la pocăinţa noastră este, probabil, lumina care începe să se reverse peste noi; sau, mai bine zis, lumina pe care începem s-o întrezărim în viaţa noastră, pentru că ea este mereu prezentă, doar că noi suntem orbi.
Când mă pocăiesc, plângându-mi păcatele, răutăţile, egoismul, greşelile pe care le-am făcut din cauza patimilor, a bolilor sufleteşti, se face lumină în înţelegerea asupra propriei mele vieţi, sensul ei devine mai clar, văd mai bine ce trebuia să fac şi ce nu, şi, spovedindu-mă şi împărtăşindu-mă simt iertare , mângâiere, bucurie. Şi puterea de a pune început bun. Încă o dată.