Citat:
În prealabil postat de ioanna
Și atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiți nu, cărora aplombul speculativ al lui Pleșu le va insufla resemnarea neputinței de a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei fraze de rasă, și filosofilor care vor să învețe cum poți mînui nuanțe contrare fără a te încurca în capcana lor. În contra filantropiei evanghelice, Andrei Pleșu nu scrie pentru toți și în nici un caz pentru oricine.”
(sursa: Receptivitatea pericopelor, Romania Literara, nr.49/2012)
|
Tocmai (si) asta, mi se pare mie, ca deplange Cezar si…ciudat, tocmai (si) asupra acestui fapt avertizeaza si Plesu: exclusivismul si modul in care savantlâcul steril, eruditia divagatorie il pot face pe cititorul parabolelor sa treaca pe langa text, sa rateze tocmai substanta lor launtrica, sa-l deturneze in hatisurile labirintice ale exactitatilor inutile, fara prea mare legatura cu Adevarul.
Plesu, insusi, referindu-se atat la exegetii parabolelor, cat si la cititorii exegezelor, avertizeaza asupra „riscului de a esua in eruditie goala, de a focaliza halucinatoriu asupra unor detalii anexe care nu favorizeaza in nici un fel, ba dimpotriva, o lectura comprehensiva. A citi parabolele si exegeza lor din unghiul deprinderilor, achizitiilor metodologice, idiosincraziilor si modelor de ultima ora e a cadea victima unei anamorfoze derutante si paguboase.”
„Savantii strica intotdeauna vinul vechi, recurgand la burdufuri noi”. "A te bucura de un vin vechi fara ideea fixa a „actualizarii”, fara scenografia cocheta a ingeniozitatii „bransate”, fara tapaj metodologic de catedra nu inseamna a fi opac la sunetul veacului, a te tine dogmatic, la distanta de orice innoire fertila. Inseamna, pur si simplu, a pastra masura, a nu manipula textele de dragul spectacolului academic.”
,,Nu voi contesta –zice Plesu - nici competentele, nici buna credinta a unora din cercetatorii parabolelor. Dar nu ma pot abtine sa deplang futilitatea baroca a stradaniilor lor si patologia unei anumite sectiuni a spiritului vremii, care nu mai vrea si nu mai poate sa distinga intre esential si accesoriu, intre evidenta cadaverica a literei si freamatul discret, dar viu al spiritului.
Cat despre marii inovatori subtili (...), acestia au pretentia ca vad sporii de feriga, dar nu zaresc un elefant la zece metri departare, ziua in amiaza mare”.