[cristiboss56]

Despre falșii prooroci:
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 176, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 80, p. 344
„Căci prorocia are trebuință de darul deosebirii duhurilor spre a cunoaște ce fel și de unde este, spre ce tinde și al cărui duh este, și pentru care pricină; de nu cumva este vreo prostie ieșită fără de rost din cine știe ce știrbire a minții celui ce grăiește; sau vreo manifestare proprie a celui ce, chipurile, prorocește, dându-și cu socoteala, dintr-o agerime a minții, despre unele lucruri, în chip natural, potrivit rațiunii, datorită unei experiențe bogate; sau manifestarea vreunui duh rău și drăcesc, cum era la Montan și la cei asemenea lui, care spuneau niște lucruri prăpăstioase în chip de prorocie; sau de nu se împodobește vreunul, din pricina slavei deșarte, cu ale altora, spunând și declarând cele ce nu le-a născut el, adică mințind spre a fi admirat și nerușinându-se să se înfățișeze pe sine în mod fals părintele unor cuvinte și cugetări orfane, spre a părea că cine știe ce înțelept este. Iar prorocii să grăiască doi sau trei și ceilalți să judece (1 Corinteni 14, 29). Cine sunt ceilalți? Evident că cei ce au darul deosebirii duhurilor. Deci prorocia are nevoie, precum am zis, de deosebirea duhurilor, ca să fie cunoscută, crezută și aprobată.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, pp. 252-253
„Dumnezeu este înțelept și iscusit și îngăduie adeseori ca oameni nevrednici să prezică lucruri mari și minunate. Și lucrul acesta se vede nu numai în Vechiul Testament, ci și în Noul Testament. Ascultă ce spune Evanghelistul despre Caiafa, arhiereul iudeilor: Iar aceasta a spus-o nu de la sine; ci, fiind arhiereu în anul acela, a prorocit că Iisus avea să moară, nu numai pentru popor, ci ca să adune într-una și neamurile cele risipite (Ioan 11, 51-52). (...) Atribuie totul lui Dumnezeu, Care rânduiește pe toate prin înțelepciunea Lui cea mare.”