Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca...
Parintii nostri ajung si ei batrani.
Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema.
Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu.
Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie.
Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu.
Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)?
Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram.
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi.
De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu.
Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii.
Generatiile comunica tot mei greu.
Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata.
Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte.
Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti.
Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani).
|