...continuare:
[SIZE=4][COLOR=#0033ff]Heruvicul este o introducere la Liturghia credinciosilor pregatindu-ne pentru împartasirea cu Hristos[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]În evlavia populara Heruvicul este perceput de regula ca referindu-se strict la Intrarea Mare întelegând ca urmare prin primirea "Împaratului tuturor" întâmpinarea procesiunii Intrarii Mari. Astfel uneori se ajunge la exagerari nemaifacându-se diferenta între darurile consacrate si cele neconsacrate. Dupa cum observa Nicolae Cabasila, unii se închina darurilor purtate la Vohodul Mare socotindu-le drept Trup si Sânge al Lui Hristos [COLOR=#0033ff](5)[/COLOR]. Probabil din acelasi motiv unii credinciosi doresc sa fie atinsi pe cap cu Sfântul Potir.[/SIZE]
[SIZE=4]Dar Heruvicul nu se refera doar la Intrarea Mare. Analiza textului sau scoate în evidenta faptul ca acesta este o introducere la întreaga actiune liturgica ce urmeaza, de la anafora la împartasire. Aceasta interpretare a imnului heruvic este confirmata de patriarhul Eutihie al Constantinopolului care (în sec. VI) protesteaza împotriva celor care credeau ca psalmul cântat atunci în timpul Intrarii mari se refera strict la acea procesiune [COLOR=#0033ff](6).[/COLOR] Teodor de Andida interpreteaza în acelasi sens : "Imnul heruvic, care se cânta, îndeamna pe toti sa fie mai cu luare aminte de acum si pâna la sfârsitul Liturghiei, lasând toata grija de aici, ca sa primeasca pe Marele Împarat, prin împartasire"[COLOR=#0033ff](7)[/COLOR]. Aceasta interpretare a fost preluata în Comentariul lui Sofronie al Ierusalimului si interpolata în cel al Sfântului Gherman al Constantinopolului.[/SIZE]
[SIZE=4]Termenul grecesc folosit pentru primirea lui Hristos este ipodehomai, care înseamna a primi în comuniune, a se împartasi, la forma de participiu viitor (ipodexomenoi). Acest termen este folosit în mod curent pentru împartasirea cu Trupul si Sângele Domnului iar forma de participiu viitor ne arata ca se refera la înpartasirea care va urma în cadrul Liturghiei.[/SIZE]
[SIZE=4]Privind Heruvicul nu ca pe o parte izolata a Liturghiei ci în legatura cu ceea ce va urma, ca o pregatire pentru anafora si Împartasire întelegem ca cântarea întreit sfânta pe care o aducem închipuindu-i tainic pe heruvimi este imnul îngeresc "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot..." pe care îl vom cânta în timpul anaforalei. Iar îndemnul de a lepada toata grija lumeasca este o anticipare a exclamatiei "Sus sa avem inimile!" de dinainte de anafora.[/SIZE]
[SIZE=4]Asadar Imnul heruvimic îi învata pe credinciosi ca ei, care vor cânta cântarea întreit sfânta a heruvimilor (Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot… din timpul anaforalei) trebuie sa lase toata grija cea lumeasca (sus sa avem inimile) ca sa-L primeasca pe Hristos prin împartasire. [/SIZE]
[SIZE=4]Aceiasi invatatura este exprimata si de cele doua heruvice speciale din Sâmbata si Joia Mare:[/SIZE]
[SIZE=4]Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pamântesc întru sine sa nu gândeasca (cu alte cuvinte sa lepadam toata grija lumeasca, sus sa avem inimile); ca Împaratul împaratilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mâncare credinciosilor (împartasirea). Si merg înaintea Lui cetele îngeresti, cu toata capetenia si puterea, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.[/SIZE]
[SIZE=4]Heruvicul din Joia Mare exprima faptul ca întreaga Liturghie a credinciosilor este o actualizare a Cinei celei de Taina. Astfel si acest heruvic este o pregatire pentru restul slujbei:[/SIZE]
[SIZE=4]Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare îti voi da ca Iuda, ci ca tâlharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, întru Împaratia Ta.[/SIZE]
[SIZE=4]În concluzie putem spune ca Heruvicul este o pregatire pentru întreaga Liturghie a credinciosilor atragându-ne atentia asupra privilegiului înfricosator de a participa la aceasta alaturi de puterile îngeresti si închipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participari este primirea lui Hristos, Împaratul tuturor, prin împartasire. Pentru a ne face vrednici de aceasta este nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca.[/SIZE]
[COLOR=#0033ff][SIZE=3]Note:
1.[/SIZE][/COLOR][SIZE=3] Omilia 15, 24 la Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 36
[COLOR=#0033ff]2.[/COLOR] Cântarea antifonica consta în cântarea alternativa a versetelor din psalm si a refrenului
[COLOR=#0033ff]3.[/COLOR] Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 68-118 [/SIZE][COLOR=#0033ff]
[SIZE=3]4.[/SIZE][/COLOR][SIZE=3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 230
[COLOR=#0033ff]5.[/COLOR] Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXIV,Bucuresti, 1989, p. 64
[COLOR=#0033ff]6.[/COLOR] Epistola catre papa Vigiliu despre Pasti si Sf. Euharistie, 8 (P.G.) t LXXXVI, col. 2400-2410), la E. Braniste, Liturgica speciala, p. 305.
[COLOR=#0033ff]7.[/COLOR] Comentariul liturgic al lui Teodor, episcop de Andida, XVIII, trad. de Pr. Nic. Petrescu în BOR, nr. 3-4/1971, p.310[/SIZE]
|