[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Pentru Yasmina - nu stiu povestea ta, dar cumva te inteleg.
Am trecut si eu prin situatii similare.
Tu n-ai avut niciodata contact cu tatal tau? Ai avut tata vitreg?

Nu pot decat sa spun ca si cineva de mai sus, ca e bine sa vorbesti cu preotul. Nu stiu cum este preotul la care te duci tu acolo.
Si in general, pentru toate cele adunate in suflet este bine sa vorbesti sa le lamuresti: cu rude sau prieteni care cunosc situatia/ sau cu care ai traumele, cu un psiholog (terapeut).
Am ajuns la conlcuzia ca nu este bine sa le tii in suflet, sa se tot adune. Fac mai rau si mai mult pacat.

Pe mine ma inebuneste obiceiul asta, despre care si preotul ne-a spus la o predica (si mi s-a parut oribil ca si el ca spriijina aceasta idee si o considera corecta), sa nu vorbesti cu omul care te-a deranjat, sau te-a lezat. Ii intorci spatele si il eviti, il izolezi.
In primul rand ca trebuie lamurit conflictul, ca de la sine nu se intampla, si uite ca mai tarziu candva iti pare rau totusi.
In al doilea rand, te porti rau si izolezi oameni carora nu le stii situatia, nu stii de ce se poarta asa, sau sunt asa, nu stii ce s-a intamplat cu ei.
Am observat asa si la mine insami si la altii si povestea si preotul despre o vecina cu care oamenii procedau la fel. Ca e o persoana mai asa, sau mai altfel si atunci nu mai vorbesti cu ea. Si o izoleaza pe rand toti.

Pai si asa se rezolva problema? Nu!!! Ii faci mai rau. O arunci si mai mult in necaz si suferinta. Mai intai vezi ce este cu ea, incearca s-o ajuti, sa-i vorbesti, fa tu pasul si fa-i bine. Si poate ai sa vezi minuni.

Incearca sa vorbesti cu cei care l-au cunoscut pe tatal tau si sa intelegi ce a fost atunci. Incearca sa intelegi si situatia lui si sa-l ierti.

Si eu am trecut prin situatie asemanatoare cu ai mei. Fiecare a avut povestea si dreptatea lui. Eu de mult timp am stiut asta.
In general parintii despartiti incearca sa influenteze copilul si acesta nu stie si in general intra in conflict (pe viata) cu unul din parinti cel putin.
Si nu este bine si nici corect. Copilul sufera ce-i drept, dar nu stie anumite lucruri.
Si intotdeauna sunt vinovati amandoi parintii.

Inca ceva: tu (mai) ai nasa de botez? Incearca sa vorbesti cu ea. Ai frati sau surori?

Parintii nu ni-i alegem noi. Dar sunt ai nostri.
Fa-i parastase si roaga-te pentru tatal tau.

Nasii de botez erau in varsta,au murit cand aveam eu 20 de ani.
Nu am frati si surori, tatal meu are o fata cu sotia de-a doua,am contactat-o sa-i spun cine sunt si sa-mi comunice o adresa unde sa trimit niste coroane de flori. Mi-a spus ca ii pare rau ca nu l-am cunoscut insa acum este prea tarziu. Evident nu mi-a dat nici o adresa .
Nu am insistat pt ca nu este relevant.