Sa explic mai clar ce am vrut să spun în mesajul anterior.

Cuvântul lui Dumnezeu în concepția lor filozofică era(este) văzut că o ființa în care se află o natură umană și una divină în momentul concepției eventual al nașterii. Divergențele pe care arienii si trinitarienii le aveau avea legatura cu natura divină. Arienii spuneau că e creată iar trinitarieni ca e născută. Adică la arieni era un fel de semizeu creat de Tatăl* iar de partea cealaltă un semizeu născut din Tatăl. Si de aici se va ajunge la lupta cu monofizismul. De ce? Pentru ca ei vorbeau de firi(naturi) in loc sa vorbeasca de fiinte(existente care au o comuniune între ele dar nu își împart natura). Asta e greseala = SEMIZEU. Cam asta e în mare ca sa inteleaga tot omul.


Acum acestea fiind spuse o să explic si ce înțeleg eu prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este exact asta Cuvântul creator, vibrația prin care Dumnezeu vorbește, baza Lui, rădăcina,este structura pe care se bazează Dumnezeirea. Este mai presus de capacitatea noastră de înțelegere. Cuvântul este vița iar Tatăl este lucratorul, este condiționarea existenței si plinatatii lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este un tot, adică Cuvânt- vița , Tatăl - viticultorul, Duhul (focul, lumina )- uneltele viticultorului, iar împreună sunt Dumnezeu nu separat.