Andrei, iti multumesc ca ai deschis acest subiect. Astfel dandu-mi posibilitatea sa va povestesc ceea ce am vazut cu ochii mei. Nu stiu raspuns stiintific/medical dar, va voi povesti despre Maria. Maria cea bolnava de cancer, pe care va tot rugam sa o pomeniti.
Vecina si prietena mea Maria, a suferit o interventie la san acum 4 ani. Dar, cancerul a recidivat transformandu-se in metastaze la oase. De 4 ani de cand eu ma aflu in acest oras, am vazut cum "moare" treptat. La inceput au dus-o pe la spitale, unde nu au fost cu ea? La cei mai buni medici dar..in zadar. Durerile erau din ce in ce mai insuportabile. Anul trecut in toamna (parca, nici nu mai stiu exact) i s-a rupt primul picior, asa deodata. Durerile erau infricosatoare!! S-a pus problema Morfinei. Nu stiu daca sunt una cu aceste celule de care vb tu, nu stiu din ce e facuta Morfina, dar stiu ca prietena mea a refuzat-o!! Mergeam la ea, si nu am cuvinte sa va spun ce simteam..ea imi zambea printre lacrimi. Statea in patul ei de suferinta, cu fata la rasarit si privea toata ziua icoana. Icoana rastignirii care parca..nu degeaba era pusa acolo.. Odata, am intrebat-o, Maria, de ce nu vrei pastile? De ce nu accepti tratamentul? Si imi raspunde..pai jenica, uite ma uit de 3 ani (in care zacea numai in pat, nici macar nu se putea ridica singura, oridicam noi cu cerasful)si vad suferintele LUi Iisus. Ma gandesc ca uite, eu cand sufar, cand ma doare, voi veniti repede cu o perfuzie, cu o pastila, si ma intrebati, te doare? Daca imi e sete, voi veniti repede si imi aduceti apa si suc si indata ma maganiati. Dar, ma uit la Iisus in icoana si ma gandesc, ca Lui i s-au batut cuie in maini si picioare si nimnei nu l-a intrebat; Te doare? I-a fost sete, dar i-au dat otet sa bea.. atunci ma intreb cum sunt sufreintele mele in fata suferintelor Lui? Nu pot sa nu te rusinezi, nu poti sa nu lacrimiezi cand vezi atata credinta.. vecinii si cunscutii ii judecau pe cei din fam. acuzandu-i ca vor sa isi omoare mama... Dar oare, Andrei au omorat-o?? Eu cred ca nu.. Sambata (pe 3 oct) am primit un tel la ora 19 de la fiul ei (absolvent de teologie) jenica, vino..a murit mama. Vino, sa o imbracam.. Nu va descriu ce am simtit eu, imbracand ptr prima data un om mort, nu asta e imp. dar va voi spune ca vanadu-i trupul inert si gol.. am lacrimat. Fratilor cand am intrs-o sa o imbrac, si am simtit in mana mea TOT trupul rupt, oasele ii erau faramate..am inteles cata durere, o Doamne si Maicuta Domnului, cata durere a rabdat femeia. A fost constienta pana in ultima clipa. Nu a vrut morfina, nu a vrut tranchilizante, a adomrit in somn ca o cuvioasa. A sufalt din ce in ce mai rar si de odata s-a oprit.. Acum, nu pot sa nu ma intreb Andrei, nu pot sa nu ma gandesc cata mangaiere va primi acum sufeltul ei. oare cum va fi rasplatita, toata suferinta indurata in acesti 4 ani? E o alegere grea Andrei, sa refuzi un tratament. E greu sa iti accepti jugul de buna voie. Dar oare plata? Care va fi? Stiu ca e tare greu de inteles, cum la fel de greu imi este sa inteleg eu care a fost rostul meu in viata femeii aceleia? De ce (mie imi era cumplit de teama de morti) a trebuit sa o imbarc tocami eu? Sa ii vad trupul sframat? Oare ce va urma in viata mea? oare pentru ce m-a pregatit Maicuta Domnului? Sunt intrebari fara raspuns deocam,data.. asa cum fara raspuns este si intrebarea ta.. Nu stiu daca e pacat, in schimb am vazut acum prin aceasta martira (sunt sigura ca nu gresesc numindu-o asa) cum e rasplata celor ce isi accepta Crucea cu resemnare.