Citat:
|
În prealabil postat de elena2008
fara nici un fel de bataie de joc...
cu barfa am mai inteles eu cum sta treaba...
dar judecata? cunosc oameni care au ajuns in stare de depresie profunda din cauza gandirii "eu nu sunt nimic, eu nu merit nimic".
intreb din suflet: unde se trage linia intre umilinta si stima de sine? cand recunosti ca ai facut ceva bine inseamna ca te mandresti? atunci unde are loc bucuria? cand iti formezi o parere personala despre un om inseamna ca il judeci? atunci cum iti alegi prietenii, cum te feresti de unii oameni care ti-ar face rau?....
ce e judecata?...
|
Una e sa iti vezi pacatele si alta sa te desconsideri ,sau sa ai remuscari ,e o diferenta mare.
Caci vederea propriului pacat trebuie insotita cu recunostinta fata de binecuvantarile primite in raport cu nevrednicia noastra.
Depresiile in general apar avand la baza pacate nemarturisite ,sufletul curat e stapinit de bucurie.
In general formarea unei pareri personale despre un om ,atunci cand acea parere este proasta ,inseamna judecata,caci fiecare om are ceva bun in el si nu trebuie sa vedem acel rau.
Prietenii ti-i alegi dupa afinitati ,nu dupa defecte sau calitati.