[iosif]

În prealabil postat de elena2008

fara nici un fel de bataie de joc...
cu barfa am mai inteles eu cum sta treaba...

dar judecata? cunosc oameni care au ajuns in stare de depresie profunda din cauza gandirii "eu nu sunt nimic, eu nu merit nimic".

intreb din suflet: unde se trage linia intre umilinta si stima de sine? cand recunosti ca ai facut ceva bine inseamna ca te mandresti? atunci unde are loc bucuria? cand iti formezi o parere personala despre un om inseamna ca il judeci? atunci cum iti alegi prietenii, cum te feresti de unii oameni care ti-ar face rau?....

ce e judecata?...

Eu nu sunt nimic, eu nu merit nimic...da! Si stii de ce? Pentru ca atunci cand spun asta o spun in comparatie cu Hristos, eu nu am voie sa ma compar decat cu Hristos si atunci in raport cu El eu nu sunt nimic! Sunt cel mai rau dintre toti pentru termenul meu de comparatie este Hristos, nu ceilalti!

Dar ceea ce sunt sunt pentru ca Dumnezeu este! Dumnezeu este frumos, bun, iertator, milostiv, plin de dragoste! Asa sunt si eu ....DACA ma straduiesc sa ma aseman Lui! Daca eu sunt creat dupa Chipul si Asemanarea Lui inseamna ca eu am potential! Acest potential inseamna ca am capacitatea de a lasa pe Dumnezeu sa se reflecte in mine, sa locuiasca in mine si sa vina sa ma faca frumos, bun, iertator, plin de dragoste.

Cum Il fac pe Dumnezeu sa se reflecte in mine? Prin intrarea in comunicare cu El! Comunic cu Dumnezeu si incet incet ajung la comuniune, care e mai mult decat comunicare. Comuniunea cu Dumnezeu inseamna ca ne cunoastem si ne bucuram unul de celalalt! Cunoasterea lui Dumnezeu se face prin rugaciune si citirea Cuvantului, prin Sfanta Biserica si Sfintele Taine si prin legatura cu duhovnicul. Iata, pasi concreti! Sa nu mai ratacim in idei de tot felul si filozofii omenesti.

Umilinta, smerenia inseamna adevar! Recunosc ca FARA DUMNEZEU sunt nimic! Insa CU DUMNEZEU sunt totul! Dar sunt toate ale lui Dumnezeu! Pai, eu, om pacatos, pot sa ma trufesc atunci cand Hristos, avand totul si fiind totul, S.a smerit si nu s.a trufit niciodata? El, Dumnezeul Viu, care avea totul in Mana Sa....nu s-a trufit, ci S/a smerit! Atunci, eu pacatosul ce sa spun? Ca sunt mare si tare?

Sunt un nimic fara EL, dar cu Dumnezeu sunt totul, sunt o fiinta minunata, a pus dragoste multa in mine, putin fata de ingeri am fost micsorat, spune psalmistul, sunt o creatura minunata, iubesc pentru Dumnezeu iubeste, zambesc pentru ca El zambeste, am curaj pentru ca El este curajos, biruiesc pentru ca El imi da biruinta! Totule dar...iar eu sunt IUBIT DE DUMNEZEU, de aici trebuie sa vina stima de sine! Iar umilinta din constiinta pacatului!


2. Judecata inseamna sa condamni pe omul acela! Cand vezi un om desfranat si spui: iata ce curvar este acesta! Deja ai judecat! Daca vezi insa un curvar, gandeste-te ca e un om bolnav care are nevoie de rugaciunea ta ca sa se vindece! Si iata ii vei fi de folos fara sa stie el vreodata!

De rautatea oamenilor nu te vei putea feri intotdeauna...oamenii ranesc oameni! Prietenii ti-i alegi in functie de dorintele tale, afinitati! Dar nu trebuie sa ii tratam pe ceilalti cu dispret! Hristos a primit curvele si curvarii si tot betivii cu multa dragoste pentru ca AVEAU POCAINTA! Pocainta i/a facut frumosi si curati cum nu reusea "aparenta" dreptate sa ii faca curati pe farisei!

Ce e judecata? Sa gandesti rau despre fratele tau, sa-l condamni pentru ca este asa cum este, sa vorbesti de rau in loc sa te rogi pentru acela, sa-l blestemi in loc sa-l binecuvintezi! Omul are si parti bune, noi le vedem doar pe cele rele!