[lore86]

Ana se uita cu bucurie la cei doi fratiori, cum se joaca pe covor neavand nici o grija."Doamne, ce bine ar fi de am fi si noi asemenea lor. Daca ne-am lasat intru totul in bratele Tale, stiind ca Tu ne vrei doar binele".
Sotul vine acasa beat, trantind usile si injurand. Ana o roaga pe soacra sa se retraga cu copiii in camera cealalta ptr a nu se tulbura vazandu-l in halul acela pe tatal lor. Urmeaza o serie de reprosuri si de nemultumiri venite din partea lui Ion. Nimic nu mai e bun; nici mancarea, nici curatenia, nici copiii sa-i vada. Ii e rusine de ea, ii e rusine de copii. Nici nu are rabdare sa manance ca iar pleaca.Tranteste usa in urma lui.
Ana ramane singura, plangand. Vorbele grele o ranisera. Acuzele nedrepte strapunsera sufletul ei de mama si sotie."Doamne , eu sufar ptr pacatele mele; pruncii mei ucisi striga razbunare. Vinovata sunt de sangele lor. Merit tot ce mi se intampla. Dar tu, Doamne, care ai suferit pe nedrept, fiind fara de pacat, ajuta-mi sa-mi pot ispasi pacatele aici. si ai mila de pruncii mei, scoate-i din loc intunecat."
Minunea din taina Spovedaniei o intareste. Totusi, nu se poate impartasi cu sfintele Taine. O opresc pacate grele. Dar Ana nu deznadajduieste. Sta sub canon, tine post negru in fiecare luni si vineri. Luni ptr toti pruncii ei, cei ce traiesc si cei care nu,iar vineri ptr a-si nevoi trupul si a putea spori in rugaciune. Se roaga pe furis: noaptea, cand toti dorm, si asta in baie.Uneori sta si trei ceasuri rugandu-se si plangand ptr sotul ei si familia lor.
Jertfa ei se continua seara de seara, saptamani in sir. Intre timp, Ionut a intrat la gradinita, iar ea lucreaza ca femeie de servici. Fetita e la cresa.Pe chipul femeii au inceput sa apara cearcane mari . De nesomn, de plans noapte de noapte.Trasaturile fetei s-au inasprit. Ziua munceste, seara cu copilasii, casa curatenie. Mai suporta unori si palmele sotului>iar noaptea in post si rugaciune. I-a venit de cateva ori gandul sa plece. Dar unde? In Basarabia se traieste mult mai greu ca aici, in plus mama e vaduva. Of, si daca nu ar fi sectarii aia nenorociti. O, nu , orice, dar nu departe de Domnul! Mai bine bataie aici decat sa-si piarda sufletul! Dar daca nu o fi chiar asa? In definitiv si ei se roaga lui Dumnezeu? Poate asta e voia Domnului, ca ea sa ajunga acolo, sa stea alaturi de mama ei. "
Multimea de ganduri o copleste.alearga la spovedanie. parintele, cu dragostea sa nemasurata o intareste. O sfatuieste sa rabde totul de dragul lui Hristos. Nu se poate ca Domnul sa treaca cu vederea atatea lacrimi!
Iata ca un prim raspuns pare sa vina. Ion isi gaseste de lucru ca manipulant la o firma de materiale de curatenie. castiga binisor.Lucrurile incep sa se mai aranjeze. Slava Tie, Doamne! zise femeia. dar vezi ca bucuria ei tinu putin. Ion cheltuia toti banii pe bautura. Nimic in casa... Saraca femeie era deznadajuita. "Doamne, nu mai pot, nu mai rezist!" plangea femeia printre suspine in baia mica a apartamentului.
Doamne unde e sotul meu atat de minunat, unde e Ionica al meu iubit? Unde e omul care a plans cand si-a vazut baiatul? Unde e omul care ma saruta si imi jura ca o sa ma faca cea mai fericita femeie din lume?Unde e omul acela minunat Doamne?Te rog, adu-mi-l inapoi pe Ion al meu!
femeia plangea intruna. De zguduita ce era nu observase ca cineva statea la usa si ascultase ruga ei. Ion se trezise si dorea sa mearga la toaleta, dar s-a oprit in fata usii crapate usor.Imaginea pe care a vazut-o l-a zguduit teribil. Sotia lui iubita, femeia care ii daruise doi copilasi atat de minunati statea in genunchi, schimonosita de plans, rugandu-se ptr el. Lacrimi mari ii barzdau ochii. Deschise usa.
Ana sari speriata. Se blocase. Nu se astepta sa il vada acolo.De obicei era foarte prevazatoare, cand auzea ca se misca careva stingea lumina si pleca in camera, langa copii. Acum nu auzise nimic.
"iarta-ma iubita mea! Iarta-ma, Ana mea draga.Sunt un nenorocit." Si isi stranse puternic sotia in brate plangand ca un copil mic. Acum plangea si Ana.Doar ca lacrimile ei se transfomasera in lacrimi de bucurie. Domnul biruise!
A doua zi, a anuntat la serviciu ca nu poate veni. o problema familiala. Au plecat impreuna la pr duhovnic. Ptr Ion incepea o viata noua.
Ptr a -i face o prima bucurie Anei sale dragi, ii fagadui ca chiar in ziua aceea va merge sa bage actele ptr casatorie.apoi se vor cununa si religios, chiar in aceeasi zi!
Au mers impreuna si au luat copiii de la gradinta/ cresa. I-a scos, ptr prima oara in parc la o inghetata.Era o zi frumoasa de mai!Copiii erau atat de fericiti, incat nu le venea sa creada. Zburdau pe alee ca doua caprioare tinere. Fata femeii era numai un zambet! Ruga ii fusese ascultata, iar Domnul il adusese inapoi pe Ion al ei.
Viata si-a reluat cursul. Ion al nostru devenise un bun crestin, care-si plangea zilnic pacatele. Devenise un membru de baza al bisericii parohiale,alaturi de Ana si de cei doi copilasi, participau saptamanal la sfanta Liturghie si se impartaseau cat de des se putea. Micutii erau impartasiti saptamanal. Linsitea isi facu salas in casa, rugaciunea comuna era bucuria lor din fiecare seara. Micutii cantau voiosi Cuvinse-se cu adevarat si Aparatoare Doamna. Hristos era prezent in viata lor. Si acest lucru se simtea din plin.

Necazurile nu s-au oprit insa. Sora lui ion s-a intors acasa cu inca un copil, asa ca mama i-a scos afara din casa pe Ion si familia sa.Dar nu au deznadajduit. Au intrat in gazda la o femeie batrana, care ii lasa sa stea gratis dar in schimb sa o ingrijesca. Grea cruce ptr Ana, care pe langa cei trei copilasi(li se mai nascuse o fetita: Teodora) trebuia sa ingrijeasca si o batrana paralizata.Dar Domnul le purta mereu de grija: cu putinul castigat de Ion reuseau sa-si procure hrana zilnica si sa plateasca cheltuleile. Hainute ptr copii primeau de la diferiti oameni cu suflet bun.
Cu nadejde si dragostea inaintau incet ....Spre Inviere.