"
Un pustnic și-a periclitat mântuirea, nevorbind nimic ani de zile, dar după ce l-a vizitat un frate mai puțin sporit și a vorbit despre un om rău, numai atât a zis pustnicul: „Of, of, of!”. La câteva zile, s-a trezit cu îngerul Domnului în chilie: „Frate iubitor al Domnului nostru, m-a trimis Hristos să te întreb despre omul acela, pentru că ai aprobat că e rău, unde să-l băgăm? În iad sau în rai?”. Și a dispărut îngerul de la fața lui, lăsându-l pe bătrân în plângere multă.
Aici e tristețea mare, că unora li se pare că prin vorbă deșartă, bârfă, hulă, defăimare se înalță pe sine. Prăpastia este fără fund și singurele leacuri sunt blândețea, iertarea, milostivirea, dreapta judecată, înfrânarea limbii, paza simțurilor, nesemeția, smerenia, mustrarea celui ce te provoacă, vorbirea de bine a dușmanilor, iubirea aproapelui."
De aici:
http://www.nistea.com/media/internet...levetirea.html