[Adriana-Simona]

Tema aceasta e destul de spinoasa.
Sa incepem cu inceputul:
Adevarul fundamental este unul singur, precum spune si articolul: cum e inima asa e si tinuta pe care o adoptam.
Iar ca macar in biserici si manastiri aceasta ar trebui sa fie decenta.
Dar si aici se nasc doua mari probleme.
Prima e a "cuvioaselor"/"cuviosilor" care se imbraca in negru din cap pana in picioare, dar carora le lipseste cu desavarsire dragostea si stau sa vaneze orice greseala a celor din jur, mai ales cele din categoria vestimentara si ploconeala.
Iar a doua a celor nestiutori/nepasatori care confunda biserica cu discoteca, si fie din nevoia de atentie, fie din nestiinta vin sa isi etaleze ce au mai bun la biserica.

Insa cum ar trebui sa venim e complicat, caci de exemplu daca cineva care e proaspat venit in Biserica si isi impune sa se imbrace ca un monah, risca sa ajunga la categoria intai, dar daca nu isi bate capul ajunge mai rau ca cei din categoria doi(in cazul fericit in care nu fuge din cauza "cuviosilor").

Cred ca totusi solutii sunt:
Am vazut de exemplu la Prislop un afis care ii roaga frumos pe vizitatori si pelerini sa aibe o tinuta decenta (trupul sa fie acoperit,iar femeile sa poarte fusta). Iar pentru cei care nu au venit pregatiti, o maica la poarta le ofera cele necesare pentru a putea vizita in tinuta decenta locul.
Poate unii se supara, dar daca s-ar strica aceasta regula, s-ar duce linistea locului si tot harul.

In Grecia am vazut acest obicei in multe locuri: un slujitor sta la usa, si imparte vesminte celor care au venit nepregatiti, si le explica in cateva cuvinte nevoia de a nu atrage atentia intr-un loc de rugaciune, caci aici se vine pentru linistire, pentru regasire. Chiar si turistii de alte credinte intelegeau si nimeni nu se supara.

Cred ca acest mic sistem de cateheza s-ar putea implementa si la noi...