Citat:
În prealabil postat de costel
Cand vorbim despre indreptarul de spovedanie consider ca e bine sa luam aminte si la cest punct de vedere: "Arhimandritul Atanasie Anastasiou, staretul Sfintei Manastiri a Marii Meteore, numara, intr-un indreptar de spovedanie publicat de Editura Sophia, printre alte pacate, si rationalismul. Definit ca o "exagerata incredere in gandirea logica si in judecata noastra", rationalismul "nu este o conceptie filosofica, ci o mentalitate si o practica pacatoasa. Este, in esenta, ateism cu aparenta de crestinism. Este un pacat care contravine primei porunci a credintei, a dragostei si a nadejdii in Dumnezeu. Este acea atitudine din viata care ne face sa judecam toate numai cu mica si limitata noastra minte".
|
Din Sf. Nicodim Aghioritul (o sa dau o vreme citate din el, ca acum sunt interesata de ce a scris el), despre Razboiul nevazut:
"Iubite frate, este asa de necesar a nu te increde in tine insuti, in acest razboi, ca fara aceasta, fii sigura ca nu numai nu vei izbuti a castiga victoria dorita, dar nici nu poti rezista catva timp. Aceasta sa se intipareasca in mintea ta. Fiindca de la Adam avem o mare conceptie despre noi insine. Totdeauna credem ca suntem ceva mai mult si credem ca ar fi o mare gresala sa ne socotim ca nu suntem nimic. Suntem ceva . E o prezumtie. E un defect greu de recunoscut, si care nu-i placut lui Dumnezeu Caruia ii place o patrunzatoare cunostinta de aceasta, cele mai sigure incredintari. Adica sa cunoastem ca orice har si virtuti vin numai de la El. El este "vistierul tuturor bunatatilor" si de la noi nu poate veni nimic placut, nici vreun lucru care sa-I placa, chiar daca acest adevar foarte necesar este lucrul dumnezeiestilor Lui maini pe care doreste sa-l dea iubitilor Lui prieteni, uneori cu inspiratie si iluminare, alteori cu lupte grele, amaraciuni, uneori cu ispita violenta de neinvins, alteori cu alte mijloace pe care nu le intelegem"
(el insista mult asupra neincrederii in sine versus incredere totala in Dumnezeu)