[MarcelEmil]

[b]II.[b]

Într-un mediu homofob (aşa cum este la noi în majoritatea teritoriului) un homosexual fără probleme majore de natură religioasă (aşa cum sunt imensa majoritate la noi) este într-o situaţie care poate fi caracterizabilă drept selecţie naturală într-un mediu ostil. În acest mediu capătă importanţă sporită capacitatea de adaptare şi rezistenţa la stres: unii rezistă, alţii pier.

a) . Un procent foarte ridicat dintre cei mai inteligenţi homosexuali părăsesc mediul homofob. Au doar o viaţă şi nu vor să şi-o irosească luptând cu mediul. Mai mult de jumătate dintre autorii esenţiali ai de pe un blog colectiv al comunităţii LGBT de la noi sunt în străinătate.

b). Unii homosexuali, inteligenţi şi cu spirit războinic, îşi recunosc deschis orientarea sexuală călcând în picioare prejudecăţile mediului homofob şi îşi concentrează puterile spre a reuşi în viaţă. Cuplurile se formează şi rezistă greu sub presiunes mediului, rareori ajungând să depăşească 10 ani. Dintre această categorie se selectează activiştii împotriva homofobiei şi pentru drepturile minorităţilor sexuale.

c). La cealaltă extremă sunt homosexualii care fie nu se adaptează mediului homofob, fie nu rezistă stresului exercitat de către presiunile mediului homofob şi se sinucid. În urmă cu doi ani şi câteva zile s-a sinucis un activist gay din cadrul ACCEPT, protagonist al unui film documentar despre viaţa cotidiană a lui şi a partenerului lui. N-a rezistat stresului şi la 23 ani s-a dus.

d). Mulţi homosexuali încearcă să se adateze la mediu dar în realitate eşuează. Îşi ascund orientarea sexuală şi trăiasc o viaţă sexuală promiscuă, de obicei cu parteneri ocazionali, deseori fără a cunoaşte numele partenerului sexual şi fără a-i spune numele lui, de teamă să nu fie făcută publică orientarea sexuală. Promiscuitatea sexuală atrage după ea bolile cu transmitere sexuală etc. Stresul exercitat de acest stil de viaţă îşi pune şi el ampremta asupra sănătăţii. Cu timpul apare senzaţia că şi-au irosit viaţa, apar probleme psihice: scăderea respectului faţă de sine, depresii, anxietăţi etc.

e). Mulţi homosexuali se adaptează doar în mod aparent la mediu. Îşi ascund orientarea sexuală, intră în căsătorii heterosexuale, fac copii şi după câţiva ani, în lipsa iubirii dintre soţi, încep scandalurile din cauza nepotrivirii sexuale, divorţează. Ei nu-şi afectează negativ doar propria viaţă ci şi pe cea a partenerului şi a copiilor. După divorţuri de obicei îngroaşă rândurile celor de la punctul precedent dar nu sunt rare cazurile când contactează căsătorii succesive. Copii homosexualilor, în acest mediu, deseori martori ai neînţelegerilor dintre părinţi şi divorţului cu traumele psihice aferente, ajung să fie crescuţi în cea mai mare parte a copilăriei de către un singur părinte şi, ca o consecinţă, au rezultate mai proaste în viaţă.


Un studiu făcut în USA a constatat că, statistic, membrii LGB într-un mediu cu homofobie ridicată trăiesc, în medie, cu 12 ani mai puţin decât cei dintr-un mediu cu homofobie scăzută. Similar, vârsta medie la data sinuciderii a membrilor LGB într-un mediu cu homofobie ridicată este cu 18 ani mai scăzută decât în cel cu homofobie scăzută.

[b]III.[b]

Influenţa unei religii homofobe, în familiile religioase, este foarte importantă în perioada pubertăţii şi adolescenţei homosexualilor. Respingerea acestora de către familii, foarte frecventă, îi face pe mulţi să adopte un comportament riscant (alcool, droguri, sex neprotejat care-i face vulnerabil în faţa bolilor cu transmitere sexuală), fugă de acasă, delincvenţă şi nu rareori să aibă tentative de. Rata sinuciderilor în rândul adolescenţilor LGB care nu beneficiază de înţelegerea familiei este de 8 ori mai mare decât în restul adolescenţilor LGB. În cazul transexualilor această diferenţă de rată este 14.

De obicei homosexualii crescuţi într-o familie religioasă şi o religie homofobă evoluează pe una dintre următoarele căi:

a). Renunţă la religia homofobă, explcit sau rămân în cadrul acesteia doar formal. Majoritatea devin agnostici sau atei dar sunt unii care îşi schimbă religia, dacă pot, adoptând o religie care să nu este homofobă. Aproape toţi se întrăinează de familie iar procentul celor care se rup cu totul de ea este ridicat. Evoluţia ulterioară este funcţie de mediul în care trăiesc, ca punctele precedente, purtând cu ei şi sechelele psihice ale dramelor prin care au trecut.

b). Cei care îşi păstrează religiozitatea şi rămân fideli religiei homofobe de obicei devin fidelii cabinetelor de boli psihce din cauza conflictelor interioare, între ceea ce sunt şi ceea ce vreau să fie, sau ca urmare a homofobiei internalizate, cu apanajul ei de violenţe. În alte părţi dintre aceştia îşi recrutează clienţi escrocii care promit vindecarea de homosexualitate şi activiştii anti-gay din organizaţii “ex-gay”. La noi tentativele făcute de oficina lui Costea n-a găsit nici măcar un homosexual să joace un rol atât de mârşav.

c). Unii tineri, care înţeleg timpuriu care sunt perspectivele, se îndreaptă spre o viaţă dedicată religiei. În zonele catolice intră în cler iar în cele ortodoxe intră în rândul monahilor. Tot în rândul monahilor intră absolvenţii instituţiilor teologice, care din diverse motive au contientizat mai târziu orientarea lor sexuală, ca alternativă pentru o căsătorie (necesară pentru a fi hirotoniţi preoţi). Aceste stări ale lucrurilor explică procentul ridicat al homosexualilor în cadrul clerului catolic şi al călugărilor ortodocşi.

d). Extrem de puţini sunt cei care reuşesc să-şi ignore sexualitatea şi să ducă o viaţă contra naturii, de ascetism sexual. Dintre ei, unii, mai târziu, se călugăresc sau cad în alte forme de misticism. Personal nu cunosc nici unul care să fie integrat în viaţa socială (în afara călugăriei).