[sophia]

@Sergiu - iar compari femeia obisnuita cu Maica Domnului? Las-O te rog in pace. Ea a avut menirea si rolul ei, este sfanta. Am mai scris mai in urma si despre Ea.
Si eu spun de multe ori asa ca Ea ("faca-se voia Ta), dar nu vad legatura cu subiectul.
Nu mai am ce spun la acest subiect. Fiecare le stie pe ale lui/ei.
N-ajungem la nici un rezultat, pentru ca fiecare vorbeste prin prisma firii si experientei proprii de viata. E ca si cum se straduie cineva care are sa explice unuia care n-are "pai uite ce de avem".

@vultur - despre ce duhuri tot vorbesti. E crestineste ceea ce spui?

@Fani, Jane - ceva este interzis pentru ca nu e bun, ca e murdar, pacatos. Peste tot se vorbeste de "ne-curatie". Acum spunetica este lucru rau a manca si a avea relatii cu sotul pentru ca te distrag de la Dumnezeu. Deci nu sunt bune, nu sunt in regula. Orice motiv ati spune voi, sunt lucruri interzise pentru ca nu sunt placute cuiva, cineva nu le-a /le gaseste bune, normale, curate.
Daca mai si spuneti ca sexul il facem numai ca suntem in stare cazuta (nu stiu dar termenul asta ma face sa ma simt ca si cum am fi ultimii oameni, femei de la marginea drumului sau din alte locuri...
Iubirea le cuprinde pe toate, Jane. Fiecare lucru isi are rostul lui.
Eu nu stiu cum functioneaza la voi viata, casnicia, iubirea, respectul fata de sot.
Daca traiti in camere si case separate, daca va alungati sotul, sau traiti in casnicie alba, sau fiecare pe contul lui. Nu stiu, e treaba voastra.
Depinde de multi factori. Unii incep la 16-18 ani viata, chiar in casnicie, altii tarziu. Si nu este acelasi lucru sa pui la abstinenta unul dupa zeci de ani de relatii si altul dupa numai cativa. De la o anumita varsta oricum ajungem la abstinenta oricum.
Am mai spus, depinde de viata fiecaruia (inclusiv cea intima). E gresit sa-i pui pe toti in aceeasi oala si la aceeasi regula.
Abstinenta si post putem apoi de la 50 ani in sus pana la moarte.
Traim pe pamant ca oameni. Asta ne este menirea pana una alta. Dupa ce ne mantuim? Daca ne mantuim dupa viata asta, ce importanta mai are. Acolo n-o sa mai fim oameni, nu vom mai avea trup. O sa avem alta menire/rol, alta existenta.

Jane in zilele in care nu avem chef, sau suntem obositi si ce mai spui tu - da iubim mai putin. Eu asa simt. Devenim mai egoisti, ne punem pe noi in fata.
L-am/am trimis-o la plimbare nu prea se cheama iubire. Inchizi o usa cu cheia, intorci un spate.

Si si o femeie se simte mai putin iubita in anumite imprejurari si simte cand nu este iubita. De aici sentimentul de discriminare.
Toate canoanele astea arata si lipsa de iubire,sila la adresa femeii ca este intr-o anumita stare.
Pe un baietel il ia preotul in brate, il china la cer si-l duce in altar.
Pe fetita nu. Un pic acolo o inchina.
Fetita nu e iubita, nu e demna de Iisus. De la nastere este diferenta.

Si Jane - un lucru poate fi si pacat numai daca este facut in anumite perioade sau locuri. Se si spune: este pacat sa faci aia daca esti la anumite zile, sau e pacat sa cosi duminica (in rest nu), e pacat sa faci nunta in post, dar in rest nu, este pacat sa umble femeia nu stiu cum la biserica, dar in afara ei nu este. Etc.
Si mai cred ca se considera murdar, pentru ca si la barbatii carora li se intampla fara sa vrea, este pacat, deci nu este legat de abstinenta. Ca ei s-or fi abtinut, nu au avut relatii.

Iar ca putem face separare in a trai in duh si trup... mai greu.
Adica nu stiu cum putem sa avem un intrerupator in noi si sa spunem: gata, acum am inchis duhul, sau acum am inchis trupul.
Si sufletul?
De la munca de ce nu avem oprire/post? Sau de la suferinta?