Pocianta nu este bazata pe un fond psihic, ci este o simtire constienta si vie a prezentei lui Dumnezeu, a dragostei acestuia fata de noi. De aceea, multi parinti nu sunt de acord cu pricesnele, considerandu-le pe acestea mai mult lovitoare in emotivitatea omului decat in radacina pacatelor proprii.
Pocainta este urmarea fireasca a vederii pacatelor proprii. Simtind dragostea lui Dumnezeu si raceala cu care am respins-o, de nenumarate ori, sufletul ajunge sa fie curprins de durere. Caci durerea ce cuprinde sufletul celui ce a gresit fata de dragostea primita in mod absolut este de nedescris.
Pocainta este starea in care sufletul ajunge sa urasca pacatele.
Daca ajungi sa urasti un pacat inseamna ca urasti si faptul ca l-ai facut.
|