[Petru7]

A face ”dragoste” (sex-pervers) e păcat, este o cădere în ispită, un rău oribil, josnic oricât l-ai cuafa ca să pară un rău necesar, o mângâiere sau un bine : pentru Dumnezeu, pentru copii (pentru a-i aduce pe lume sau pentru a avea frați și surori cei pe care îi ai deja), pentru natură, pentru ”eliberare” de frustrări, de tensiuni, de încordări.

Orice păcat aduce adicție, dependență, dezbinare și singurătate, boli, chinuri pentru tine și pentru alții, moarte rea și urâtă în cele din urmă.

Mai devreme sau mai tărziu va trebui să lepezi păcatul dacă vrei să rămâi cu Dumnezeu.

Nu-ți poți construi viitorul comun punând la temelia lui păcatul.

Dumnezeu binecuvintează o iubire sinceră unde apariția de copii e liberă însă prin această binecuvântare nu poți întinde coarda ca să susți că a face sex, copii, nu e cădere, nu e păcat ci fericire.

Dacă vrei să te căsătorești ca să nu fii singur-singură trebuie să-ți găsești un creștin, un ortodox care să asculte și să scoată cât mai repede din viața cuplului păcatul afară ca să trăiți pentru Dumnezeu și nu pentru păcat.

Așa nu veți fi singuri și aveți o șansă la un viitor în unitate cu Hristos. Omul poate și cu Dumnezeu și cu păcatul însă Dumnezeu e sfânt și nu poate și cu păcatul chiar dacă-l rabdă pe omul păcătos.

Asumarea păcatelor din căsătorie ca un rău pe care-l iartă sau îl acoperă Dumnezeu și asumarea ca treptat familia să se lepede de ele cu seriozitate e o cale simplă spre fericire. Nu poți să minți și să crezi că întinările sexuale sunt un lucru bun, o binecuvântare, o iubire sfântă căci iubirea caută să nu cadă și chiar dacă pe toate le crede și le rabdă ea însăși cere cu lacrimi de la Dumnezeu și de la partener o viață cât mai curată, fără întinări, în ascultare de porunci și supunere.

Nu poți să-ți minți iubirea cu nepăsare. Oare pe cel sau pe cea pe care o iubești cu adevărat, la început atras de frumusețe, n-ai vrea să fie cât mai pură, cât mai sfântă, cât mai perfectă, nestricată pentru a se bucura de slavă și fericire? Și n-ai vrea oare și tu pentru ea să te sfințești cât mai mult ca să ajungi vrednic de ea, de iubirea ei?

Orice famile caută să-și curețe inima de orice rău și de orice pornire păcătoasă căci asta le cere iubirea lor, pusă în ei, acolo în inimă, de Tatăl nostru din Ceruri, de Tatăl Creator.

Orice iubire și orice relație sau căsătorie e normal deci să tindă spre a deveni albă căci albul e o stare de curățenie interioară și exterioară aflată în lumină pe când negrul păcătos se ascunde în întuneric spre deosebire de negrul ce se pocăiește ca să iasă la lumină și să revină în Dumnezeu, la lucru și la cinstire spre pacea și odihna din veșnicie.