[ioanna]

Extras din interviul acordat revistei Pasi de catre dr.Valeriu Andreiescu, lector la catedra de Istorie bisericească universală a Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti

In penticostalismul romanesc exista o influenţă ortodoxă, care-i deosebeste de penticostalismul occidental,ce se manifesta in doua directii:

1.Preotia speciala
Exista tendinţă de a considera slujitorii ordinaţi ai Cultului Penticostal ca fiind reprezentaţi ai preoţiei Vechiului Testament. Lucrul acesta este prevăzut chiar şi în Mărturisirea de Credinţă a Cultului Penticostal din România. Preoţia specială le conferă pastorilor penticostali o poziţie specială faţă de preoţia generală. Pe acest plan, suntem înrudiţi măcar într-o oarecare măsură, cu modul în care concep ortodocşii preoţia. Sigur că diferenţele sunt mai mari decât asemănările, dar putem spune că există o doctrină despre preoţia specială în Cultul Penticostal, care nu există în majoritatea denominaţiunilor penticostale occidentale.

Slujitorii ordinaţi ai Cultului Penticostal: diaconii, presbiterii, păstorii au un statut special. În Occident, slujitorii ordinaţi nu sunt consideraţi ca având o preoţie specială. Eu nu vreau să spun că acolo e mai rău şi aici e mai bine sau invers. Această idee, nu se regăseşte în Noul Testament dacă e să fim cinstiţi, dar o găsim în Vechiul Testament, iar Mărturisirea de Credinţă tocmai asta face, spune că slujitorii ordinaţi din Cultul Penticostal din România, sunt urmaşii preoţiei speciale pe pământ.

Până la urmă ideea preoţiei speciale se găseşte şi la cultele protestante istorice, de exemplu la luterani, la reformaţi sau anglicani. Aceştia din urmă sunt foarte apropiaţi de catolicism, dar pastorii luterani şi pastorii calvinişti sunt consideraţi, în acelaşi timp, şi preoţi, deci, deţin o preoţie specială pentru că oficiază tainele bisericeşti sau sacramentele, actele de cult, de fapt, de aici provine ideea: anumiţi slujitori bisericeşti sunt ordinaţi ca să oficieze actele de cult. În Occident, se consideră că sunt numai două, noi ,în schimb, vorbim ca act de cult la ordinarea slujitorilor, binecuvântarea copiilor, spălarea picioarelor, căsătoria chiar şi înmormântările.

2. Tainele bisericesti- modul cum sunt înţelese Cina Domnului sau Botezul. Există o înţelegere semi-sacramentală, se numeşte sacrament sau taină bisericească şi reprezintă un act de cult, care, conform tradiţiei bisericeşti, are o putere prin el însuşi. Evanghelicii şi penticostalii, evident că, nu cred că puterea actelor de cult se manifestă prin ele însăşi [ n.m lucrarea prezenta a Duhului Sfant] , dar cred că se manifestă puterea prin puterea credinţei iar această putere este totuşi o putere specială, nu este un simplu simbol. Deci, Botezul nu este un simplu simbol al pocăinţei, Cina Domnului nu este o simplă comemorare a morţii Domnului Isus Hristos, ci au o putere mai mare.

Prin asta, penticostalii se deosebesc de majoritatea denominaţiunilor şi grupărilor penticostale de tip evanghelic din SUA sau Europa de Vest, care acordă actelor de cult o semnificaţie pur simbolică. Deci, există nişte diferenţe cu caracter formal, dar care nu afectează conţinutul Evangheliei şi al doctrinelor penticostale româneşti.

sursa: http://www.pasi.ro/revista/numarul16...ndreiescu.html