[teatru-copii]

În prealabil postat de E_my

Am un prieten care provine dintr-o familie dezbinata inca de cand el era copil, in care nu a fost invatat niciodata ca exista Dumnezeu..

Recent ne-am intalnit si l-am intrebat daca a mai fost la intalnirile unei oranizatii studentesti din Iasi. Mi-a spus :" Nu, nu am mai fost. Sunt foarte dezamagit, nu a mai ramas nici un membru cu care sa ai ce discuta... "

L-am intrebat de ce spune asta, iar raspunsul lui a venit promp:"Acum sunt doar cateva fete cu aere si niste studentii de la teologie, dar nu ai ce discuta cu ei..sunt..ca niste fotbalisti.."

L-am intrebat de ce spune asta si a spus :"Sunt niste badarani si inculti, injura foarte mult, si daca nu sunt beti atunci sunt mahmuri"

M-au durut tare cuvintele lui, de parca ar fi spus despre mama mea..El, un om caruia nu i s-a descoperit pana acum ortodoxia in cadrul familiei, a reusit sa isi faca o impresie despre ce inseamna a fi "credincios": asa cum sunt studentii la teologie..

Este normala aceasta situatie? Asa trebuie sa fie? Sunt confuza si nu mai inteleg: cei care ar trebui sa ne fie pilde de vietuire sunt chiar elementele / exemplele negative?


Poate cineva sa imi dea speranta, sa imi spuna ca am fost mintita? Ca cei ce ne vor povatui maine azi sunt pilde bune?

Eu cunosc studenti teologi cuminti si seriosi. Nu pot fi toti la fel. Dar avem o prolema-mostenire la acest capitol. Si mai avem un semn de la Dumnezeu ca lucrurile cele mai rele se vor indrepta curand.

Doamne ajuta!