Intaresc si eu cele scrise de vsovi.
Cel ce se leapada de frati degeaba cauta iubirea parintilor. Cel care pe fratele lui il uraste va fi pricina de suparare pentru tatal sau si pentru mama sa.
Dumnezeu e Tatal nostru iar Biserica ne e ca o mama. Cand ocaram pe frati ai nostri, fie ei si pacatosi sau cazuti (oare noi cum suntem...) cum vede Maica Domnului lucrul asta? Cand ea pentru noi staruie si se roaga inaintea Fiului ei?
Cata nedreptate este in aceasta atitudine de a ne scarbi de acei frati ai nostri care au alunecat si au cazut... Si mai mult: plecam urechea la vorbe spuse sau scrise cu rautate sau cu interes rautacios, fara sa ni se adevereasca prin fapte...
Ce ne invata parintii cei imbunatatiti din manastiri si ce invata Patericul?
|