In Biserica nu esti singur. Iar daca traiesti cu adevarat ceea ce se petrece in ea, nu iesi singur din ea. Iesi cu "insotitor", cu cineva care te fereste de multe rele. Dar "insotitorul" nu se dobandeste decat prin plangerea pacatelor, parerea de rau pentru ele. Iar cel care a ajuns la aceasta stare, nu se mai vede pe sine mai presus de altii. Daca se va considera superior celorlalti, va fi lipsit de "insotitor". Asa ca Biserica nu-ti daruieste mandrie, ci smerenie. Iar cand vietuiesti in smerenie, si dusmanul iti devine frate. Paradoxal, te rogi mai mult pentru el, decat pentru tine.
|