Ineresanta e si cartea: NOI NU SUNTEM URMAȘII ROMEI:
http://www.scribd.com/andrei_marin/d...-Urmasii-Romei
"Au fost întotdeauna și sunt încă și astăzi teribili specialiștii,
față de cei ce îndrăznesc să emită ipoteze,
care zdruncină valoarea operelor lor.
Ce sentiment de cruțare poate avea un învățat
față de cel care emite o ipoteză care, dacă s-ar adeveri,
ar însemna aruncarea la coș a tot ce a scris el
pe baza unei ipoteze contrarii?
Era cu atât mai ușor specialiștilor istorici să reducă la neant valoarea
operei lui N. Densușianu, cu cât ipoteza lui,
care aducea o clătinare credinței obștești că
noi suntem urmașii Romei,
apărea tuturor ca un act de impietate,
o micșorare a valorii titlului de noblețe.
...N-a pierit nici o limbă a Dacilor,
pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie,
care să fie înlocuită prin limba Romanilor și n-au avut
o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latinește.
Limba Dacilor n-a pierit.
Ea a devenit în Italia întâi limba Romanilor
care era o formă literară a limbii Daciei, iar mai târziu limba italiană;
aceeași limbă a Dacilor, dusă în Franța a ajuns întâi
limba Galilor, iar cu timpul limba franceză;
în Spania ea a devenit întâi limba Iberilor, iar cu timpul limba
spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească."
I. Al. Brătescu-Voinești (1942)
„Pe daci îi ocupară acei viteji romani
Și i-a-nvățat latina în cam 100 ani!
Că dacii învățară latina așa ușor,
Vezi, asta nu mă miră și zis-am: «Bravo lor!»
Dar că-și uitară limba, vocabular întreg
Vezi domnule, eu asta nu pot s-o înțeleg!
Că un popor își pierde treptat din obiceiuri,
Că își mai schimbă portul, ar fi niscai temeiuri...
Dar că își uită limba, exemplu nu-i sub soare,
Dacât acele cazuri, când un popor... dispare!"
„Când sub Traian Romanii i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit tălmaci!
Afirma Densușianu și asta totul schimbă:
Deci Dacii și Romanii vorbeau aceeași limbă!
Cum eposibil asta? îndată vă explic,
De n-ați pierdut răbdarea și m-ascultați un pic:
Naintea erei noastre, cât? Nu prea știu precis
La Nord și Sud de Istru (de Herodot e scris)
Trăia un popor harnic, pe plaiuri Carpatine
Ce cultiva pământul, vâna, creștea albine
Și după zona-n care acei oameni trăiau,
Ei Daci sau Geți sau Sciți sau Iliri se numeau.
Uniți sub Burebista și-apoi sub Decebal
Ei stăvileau barbarii, ce veneau val de val...
Dar secole 'nainte când nu erau regat,
O parte-acestor Traci spre vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
Și-aproape în tot Sudul, treptat s-au stabilit
Iar bunele-obiceiuri și limba o păstrară,
Deși cu alte neamuri, în timp se-ncrucișară
Așa se-explică faptul de ce zisa Latină
Au înțeles-o Dacii și nu le-era străină!
Deci nu cu Roma 'ncepe al nost' bogat trecut,
Ci mult mai înainte căutați un început!"