Un motiv ar fi dorinţa de a avea o imagine de bun creştin („Eu sunt creştin adevărat”). Pot foarte simplu să-ţi spun: „Fără ezitare, eu te-aş primi, asumându-mi toate riscurile”. Dar pus efectiv în această situaţie... poate m-aş mai gândi.

Pe de altă parte, dacă chiar gândesc că aş face aşa o faptă bună, şi aş spune-o public, asta ar da apă la moară vanităţii mele.