[Ekaterina]

Cei ce au trecut prin inchisorile comuniste, marturisesc ca aceasta perioada a fost marcata de profunde trairi duhovnicesti pe care in libertate nu le-au mai retrait. Unii dintre ei chiar duc dorul perioadei de detentie si o consider o adevarata binecuvantare in viata lor.

Va propun in acest topic sa adunam marturii ale celor ce au fost inchisi, pentru a cunoaste si noi prin intermediul acestora modul in care au reusit sa transforme raul in bine, spre folos duhovnicesc.

Voi incepe cu o marturie a Parintelui Iustin Parvu: "In toate vremurile au existat oameni care au mentinut duhul de rugaciune. In inchisoare am fost privati de drepturile crestinesti, dar am castigat raiul launtric. Spovedania si impartasania se faceau cu cele mai mari riscuri. De Pasti si de Craciun se lua impartasania incepand cu etajul doi, apoi se cobora la etajul unu, parter si la subsol si daca erai gasit cu ceva in san sau in buzunar era cea mai mare mucenicie.

Se facea din paine cate un cocolos mic cat o mazare si acolo se punea impartasania si mergeai cu ea pe la toate controalele severe care erau. In bucatelele acelea de paine acolo era tot aurul, toata bogatia. Pe langa rugaciunile puternice, au fost poeziile frumoase ale lui Radu Gyr si altii care au scris ca o rugaciune. Daca s-a mentinut viata spirituala acolo, a fost datorita poeziilor lui Radu Gyr. Si a dat Dumnezeu ca acesti oameni de mare talent sa fie adusi la noi, prin osemintele lor sfinte, sa ne calauzeasca, sa ne apere prin rugaciunile lor de rautatile care sunt si care vor veni.

Ce va aducea bucuria harului in inchisoare? Era suficienta suferinta?

Era suferinta, era dragostea si scopul pentru care eram acolo. La inceput a fost greu, dar cu timpul am ajuns sa ne intarim si sa ducem aceasta povara in numele lui Hristos, al martirajului nostru si al generatiei de tineri din 1935 pana in 1964. Eram constienti ca luptam impotriva dusmanilor lui Hristos care se porneau cu toata mania impotriva noastra, impotriva Bisericii."