Citat:
În prealabil postat de icamilin
Draga Adi, dupa parerea mea cred ca ar trebui sa asculti de duhovnic in primul rand si apoi nici parintii n-ar trebui lasati deoparte.
Nimeni nu te opreste sa duci o viata curata, cu gandul la bunul Dumnezeu, dar binevenita ar fi si binecuvantarea duhovnicului. Mai lasa sa treaca putin timp, esti tare tanar, du-te pe la manastiri, sa vezi viata de acolo, stai cateva zile acolo, intra in viata de zi cu zi, nu-i usor, poti sa te rogi si acasa ca si la manastire. Studiaza, fa-ti un rost in viata, te va ajuta si-n viata monahala. Este o parere, asa simt eu, poate gresesc, poate nu. Tu singur trebuie sa decizi, dar mai gandeste-te, nu ca ar fi pasul gresit sa-l faci, dar nu acum, mai verifica-ti sentimentele, simturile, gandurile.
Du-te pe la manastiri, schituri, departe de lume si gandeste-te bine daca e bine sa nu faci ascultare. Te imbratisez cu mult drag, ai grija de tine si sa te lumineze bunul Dumnezeu, pe ce drum sa pornesti. Doamne ajuta!icamilin
|
eu inteleg ce vreti sa imi spuneti....aja imi zic mai multi,,,defapt majoritatea,,,
si partea cea buna sa zic asa,,,este,,,k,,,atunci cand plec la o Manastire sau stau in preajma unui sau unui preot sau a unui calugar,,,cum e cel de la Cernica pe care ne-am intalnit de cateva ori si parca,,il cunosc de o viata si multe nu vorbeam,,,sau la Biserica unde am copilarit unde am acces peste tot...si o cunosc k in palma cum se zice,,,nu stiu parca uit de lumea asta...de parinti,,,prieteni,,,frati,,,si numai imi vine sa plec din ea..si cu pornirea spre Manastire nuj...am stat si m-am gandit multa vreme de vreo 2 ani aproapte dar,,,ma amana Binecuvantarea...,
cum erea un monah...avea tot asa aprinderi din astea sa plece la Manastire...si isi..vanduse casa,,,lucrurile le-a impartit la saraci,,,si a plecat doar cu o traista dupa el...in drum spre Manastire,,,ii da in gand satana k a uitat ceva acasa,,,k mai trebuia sa faca ceva...asa sa intamplat de 3 ori,,,in 3 zile,,,si atunci el a stat putin pe ganduri,,si si-a dat seama k e ispitit de diavol,,,si ce crezi k a facut,,,??...sa dezbracat de hainele si a lasat traisa jos,,,si a fugit pana la Manastire,,,si de atunci ii zice Atletul lui Hristos...ehhh...
Asta am citit si eu sper sa intelegeti ceva
În același sens, Părinte, în ce măsură încalcă cineva măsura cinstirii părinților dacă se călugărește fără voia acestora?
Călugăria, în general, nu este înțeleasă de oamenii care nu au o înclinare religioasă deosebită. Sunt puțini părinții care-și doresc să fie copiii lor călugări. Nu s-ar putea zice că numai atunci poți să te faci călugăr, când părinții sunt de acord cu asta, pentru că părinții nu sunt de acord. Până la urmă acceptă o situație, dar nu o doresc și, în cazul acesta, urmând lui Dumnezeu, ai putea zice că ești pe o treaptă superioară, nu se mai pune problema cinstirii părinților, pentru că îi cinstești prin faptul că ești călugăr. A fi călugăr este o cinste ce se răsfrânge și asupra părinților. Și chiar dacă nu înțeleg lucrul acesta, ei sunt cinstiți ca părinți ai unui călugăr. Nu se face dintr-o răzvrătire pornirea la călugărie, nu se face dintr-o oponență față de părinți, ci se face dintr-o apropiere față de Dumnezeu, dintr-o râvnă pentru Dumnezeu și, în cazul acesta, părinții nu mai trebuie să fie implicați, nu mai trebuie să fie ca o piedică.
Undeva, se spune într-un psalm: "Ascultă, fiică, și vezi și uită pe poporul tău și casa părintelui tău". Acesta pare un cuvânt care nu s-ar potrivi ce ceea vrea Dumnezeu când spune: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", însă, când e vorba de lucruri superioare relațiilor părinți-copii, în sensul că sunt relații Dumnezeu-om, acolo, cred că nu mai e cazul să se aibă în vedere relația a doua, în loc de relația primă. Până la urmă îi va liniști Dumnezeu și pe părinți și dacă nu, își vor duce greutatea pe care le-o dă, nu copilul care se duce la călugărie, ci lipsa lor de înțelegere pentru călugărie.
Sanatate Doamne Ajuta...iertati-ma si pe mn pacatosul