Gandurile de hula, adica injuraturile - toate au o singura cauza - o anumita forma de trauma a "eului".
Daca durerea "eului" provocata de un anumit agent (de obicei persoane agresive, dar si situatii speciale, necazuri, socuri, esecuri) patrunde mai adanc, aceasta nu se vindeca cu usurinta.
Uneori rana poate fi atat de severa incat este imposibil ca omul sa gaseasca in sine suficiente resurse psihologice pozitive de compensare.
In principiu, o astfel de trauma trebuie adresata cu grija, analizata atent si vazut unde si cum a produs rupturi launtrice.
O abordare religioasa este intotdeauna binevenita, dar exista posibilitatea ca aceasta sa nu fie absorbita corespunzator in rana.
In unele cazuri este ca si cum s-ar atinge direct o rana deschisa. Tipatul este inevitabil, fizic vorbind. Injuratura apare instinctiv fara posibilitatea de a o controla.
Relationarea tipatului cu niste cauze transcendente malefice, de obicei agraveaza starea bolnavului – ii creaza un discomfort accelerat – aruncandu-l intr-o bucla vicioasa de gandire.
Astfel, ca pe langa trauma initiala dezvolta si o alta forma de patologie.
Catalin, sfatul meu este sa incerci sa-ti dai seama care este sursa durerii pe care o ai, sa cauti sa te informezi cu privire la rezolvarea unor cazuri similare cu cea cu care te confrunti, sa continui sa consulti un psiholog si daca nu simti o ameliorare sa consulti altul.
Sa continui sa te rogi si cel mai important lucru, sa stii ca niciun demon nu are putere asupra ta, pentru simplul motiv ca, in mod esential, nu exista.
__________________
|