Despre Iad - Parintele Cleopa
[COLOR=#333333]DESPRE IAD[/COLOR]
[COLOR=#333333]Vom vorbi câteva cuvinte despre iad. De-atâtea ori auziți cuvântul iad în dumnezeiasca Evanghelie, în Sfânta Scriptură, în învățăturile Sfinților Părinți, și în tradiția Bisericii Ortodoxe. Dar v-ați pus vreodată întrebarea ce este iadul?[/COLOR]
[COLOR=#333333]Ce este iadul? Să știți că iadul este împărăția morții; iadul este locul acela unde se chinuiesc, după dreptatea lui Dumnezeu, dracii și toți care au mâniat pe Dumnezeu și au făcut voile lor în această lume.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Iadul este împărăția dracilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuțiciune și putoare; mâncare este foamea, băutură este setea, ceasornic este plânsul, așternut este văpaia, orânduială este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar știți dumneavoastră câte feluri de munci are iadul? Nouă feluri de munci sunt în iad și toate sunt veșnice și foarte grele.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Prima muncă este întunericul[/COLOR][COLOR=#333333], cum arată marele prooroc Isaia. Dar nu întunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pământ. Întuneric pipăibil. Ai văzut în Egipt, în pământul Ghesem, că unde erau evreii, era lumină și în tot Egiptul era întuneric?[/COLOR]
[COLOR=#333333]Nimeni nu știa pe unde să meargă. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dânsul. Întuneric pe lumea asta, dar celălalt întuneric îi veșnic.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Acolo este întuneric așa de tare, încât îl poți pipăi cu mâna. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: Mă voi coborî în pământul întunericului celui veșnic, care nu are lumină, dar nici tămăduire în veac.[/COLOR]
[COLOR=#333333]De întunericul acela a amintit și Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa, când zice: Legați-i mâinile și picioarele și aruncați-l pe el întru întunericul cel mai dinafară, arătând prin aceasta, cum zice și dumnezeiescul părinte Efrem Sirul că este un întuneric greu.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Deci, cea dintâi muncă ce stăpânește iadul este întunericul acela negrăit și neînchipuit.[/COLOR]
[COLOR=#333333]A doua muncă, după întuneric, este plângerea și scrâșnirea dinților.[/COLOR][COLOR=#333333] Atâtea lacrimi se varsă în iad într-o singură zi, că, dacă s-ar aduna pe fața pământului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord până la Polul Sud; are 18.500 km lățime și, la Insulele Mariane, are 11 km adâncime. Și numai în iad, într-o singură zi, lacrimile care se varsă acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atâta plângere este în iad.[/COLOR]
[COLOR=#333333]A treia muncă este putoarea cea rea.[/COLOR][COLOR=#333333] Dacă s-ar aduna toate putorile de pe fața pământului la un loc n-ar face nici un miligram față de putoarea care este acolo. Ca să vă dați seama ce putoare este în iad, am să vă spun o istorioară.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Doi frați de la o mamă s-au dus la mânăstire să se facă călugări. Și unul s-a dus în mânăstire și a avut răbdare multă, smerenie multă, ascultare fără cârtire și a rămas în mânăstire până la moartea lui. Iar altul și-a pierdut răbdarea și a spus că se duce în lume înapoi la tată și mamă. Fratele cel care a rămas în mânăstire îl sfătuia:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Frate, nu te duce înapoi. Auzi ce spune Evanghelia: Nimeni, punând mâna pe plug, să nu mai privească înapoi. Deci, nu te duce, frate, în lume, pentru că mare primejdie este să lași mânăstirea și să te duci din nou în lume.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Iar el a zis:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Nu, eu mă duc![/COLOR]
[COLOR=#333333]- Dar nu te temi de chinurile iadului?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Nu cred, frate, că sunt chiar atât de grele muncile iadului, cum spune Sfânta Scriptură sau cum spun oamenii. Așa s-a scris în cărți ca să ne sperie.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Și s-a dus acasă și s-a căsătorit și și-a făcut de cap. Dar n-a trăit mult, decât trei ani, și a murit. Auzind călugărul că fratele său, care s-a întors în lume, a murit, a început să se roage cu foc lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, arată-mi să văd unde este fratele meu; în iad sau în rai!"[/COLOR]
[COLOR=#333333]După o vreme destul de îndelungată, într-o noapte o umbră neagră a intrat în chilia lui. Și când s-a uitat el bine la lumina lumânării, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plângând și suspinând:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Mă cunoști? Eu sunt fratele tău.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Era negru ca un cărbune. Doar după glas l-a cunoscut. Și atunci acesta, văzându-l într-o stare jalnică ca aceea, l-a întrebat:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Frate, de unde vii?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Din iad, că am lăsat mânăstirea și m-am dus în lume și mi-am făcut de cap; am murit în păcate și m-am dus pentru păcatele mele în muncile iadului.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Și atunci acesta a început să întrebe:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Măi, frate, știi ce-mi spuneai tu mie, că muncile iadului nu-s așa de grele, ci s-au scris așa numai să sperie lumea și să înficoșeze pe oameni. Chiar așa este de greu în iad?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului decât cum sunt scrise; și de ar avea tot codrul limbă și toată iarba pământului de ar vorbi, n-ar putea spune cât de greu este în iad![/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar fratele se făcea că nu-l înțelege.[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Frate, oare voi putea să le încerc și eu puțin, ca să mă încredințez de adevăr?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Nu poți auzi răcnetele și țipetele și vaietele din iad, că tot atunci mori.[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Dar, n-aș putea măcar să pipăi iadul?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Nu poți, că acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare ca acesta și tot atunci te-ai topi, fiind în trup material.[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Nu pot nici să văd?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Nu poți, că mori de frică, văzând priveliștea aceea groaznică și urgia mâniei lui Dumnezeu din iad![/COLOR]
[COLOR=#333333]- Dar cum aș putea eu să încerc măcar cât de puțin muncile iadului?[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Frate, ține minte. Ai putea mirosi oleacă din putoarea iadului![/COLOR]
[COLOR=#333333]Cum era îmbrăcat cu haina, a scuturat mâneca hainei puțin și s-a făcut nevăzut. Și când a scuturat mâneca, atâta putoare a ieșit din mâneca hainei lui, încât acela a căzut mort jos și trei zile nu a putut să iasă din chilie.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Greu de tot a deschis ușa și s-a târât afară din chilie și a ieșit acea putoare din chilia lui, încât s-a împrăștiat în toată mânăstirea.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Călugării au părăsit mânăstirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care a ieșit din chilia de unde a scuturat cel din iad mâneca hainei lui.[/COLOR]
[COLOR=#333333]După trei luni, acel miros greu a dispărut. Călugării când s-au întors înapoi l-au găsit pe acela din chilia căruia ieșise acea putoare și l-au întrebat:[/COLOR]
[COLOR=#333333]- Ce a fost, frate, putoarea aceasta? De unde a venit?[/COLOR]
|