View Single Post
  #4  
Vechi 23.09.2011, 18:11:57
Savonarola Savonarola is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.08.2011
Locație: Bizanțul de dupa Bizanț
Religia: Ortodox
Mesaje: 341
Implicit

Citat:
„Amin, amin zic ție, de nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu” (In 3, 3)

Nu în cele ce socotești, o, Nicodime, constă credința. Nu-ți ajunge cuvântul despre dreptate, nici nu vei arăta dreapta credință prin simple vorbe: „Căci nu tot cel ce- Mi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu cel din ceruri” (Mt. 7, 21). Iar voia Tatălui este ca omul să se facă părtaș al Sfântului Duh, născându-se din nou la o viață neobișnuită și nouă și să fie încă de pe pământ cetățean al cerului. Iar numind nașterea din nou naștere de sus, arată clar că Duhul este din ființa Tatălui, cum zice și despre Sine: „Eu sunt de sus” (In 16, 27). Iar preaînțeleptul Evanghelist zice despre El: „Cel ce vine de sus este deasupra tuturor” (In 3, 31), fapt despre care vom vorbi mai pe larg la timpul potrivit. 289

„Nicodim zise către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre cineva în pântecele maicii sale a doua oară și să se nască?” (In 3, 4)

Nicodim se dovedește prin acestea fiind om trupesc și, de aceea, neprimind nicidecum cele ale Duhului lui Dumnezeu. Căci socotește o nebunie această taină atât de înaltă și de strălucită. Auzind de nașterea duhovnicească de sus, își închipuie pântecele trupesc revenind la nașterea celor odată născuți; și vede cele dumnezeiești săvârșindu-se neurcând peste legea firii noastre. Și, neputând atinge cu cugetarea lui înălțimea învățăturii (lui Iisus), cade și e purtat în cele de jos. Căci, precum cele făcute, din pietre, odată înclinate prin lovituri mai puternice, pot fi iarăși îndreptate, așa socotesc că și mintea neînvățată, slăbind în dorința de o cunoaștere mai înaltă decât o ajută puterile, se reîntoarce la măsurile proprii ei în mod statornic și disprețuiește înțelegerea mai bună și mai înaltă. Aceasta pătimind-o căpetenia iudeilor, nu acceptă nașterea duhovnicească. 290

„Iisus a răspuns: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (In 3, 5)

Neînțelegând Nicodim cum se cuvenea ce vrea să însemne a se naște cineva de sus, Iisus îi înfățișează mai dezvelită cunoștința tainei, prin învățături mai limpezi. Domnul nostru Iisus Hristos a numit naștere de sus nașterea din nou din Duhul, înfățișând pe Duhul ca fiind ființa cea mai presus de toate și prin El făcându-ne părtași de firea dumnezeiască, făcând să rodească în noi pe Cel ce provine ființial din ea și, prin El și în El, reîntipărind în noi chipul frumuseții arhetipice și refăcându-ne spre înfierea dumnezeiască. 291 Astfel, am fost născuți din nou spre înnoirea vieții și recreați spre înfierea dumnezeiască. Dar Nicodim, neînțelegând așa nașterea ce va avea loc „de sus” și necugetând-o ca pe una ce va fi din nou, a socotit-o ca fiind cea prin trupuri. De aceea, căzând în gândurile care socotesc acea naștere imposibilă, s-a dovedit fără minte și lipsit de învățătură. Deci Mântuitorul îi prezintă ca unei minți mai slabe, în mod mai sensibil, trecerea la viața cea nouă și, înlăturând prin cuvânt acoperământul ce trebuia depărtat, spune în chip deschis: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” Căci deoarece omul e compus, fiind combinat din două componente, adică din trupul sensibil și din sufletul înțelegător, are nevoie pentru nașterea din nou de o tămăduire îndoită, după componentele arătate. Prin Duhul se sfințește duhul omului, iar prin apă, sfințită și ea, trupul. 292 Căci, precum întâlnindu-se cu flăcările focului apa vărsată în căldare își însușește căldura lui, la fel, prin lucrarea Duhului, apa sensibilă se preface într-o putere dumnezeiască și negrăită și sfințește pe cei care se scufundă în ea.

„Ceea ce este născut din trup, trup este; și ceea ce este născut din Duh, duh este” (In 3, 6)

Îl convinge prin altă rațiune să urce la o înțelegere mai înaltă, ca, auzind de nașterea duhovnicească, să nu cugete cu mintea la cele ale trupurilor. Căci precum, zice, în mod necesar cele născute din trupuri sunt trupuri, tot așa sunt duhuri cele născute din Duh. Căci cele a căror rațiune e diferită nu vor avea nici același mod al nașterii. Dar e de știut că ceea ce se naște din Duh numim duhul omului, 293 nu pentru că se naște din Duh după fire (aceasta e cu neputință), ci în înțelesul prim și cel mai vechi, pentru că prin El a fost chemat la existență ceea ce nu era, iar în înțelesul al doilea și în mod iconomic, pentru că prin El ne refacem după chipul lui Dumnezeu, întipărindu-ne trăsăturile Sale și dând înțelegerii noastre, ca să zic așa, calitatea Lui. 294 Așa socotesc că vei înțelege drept și spusa lui Pavel către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi” (Gal. 4, 19). Și iarăși: „Căci v-am născut în Hristos Iisus prin Evanghelie” (I Cor. 4, 15).

„Nu te mira că ți-am spus: Trebuie să vă nașteți de sus. Vântul suflă unde voiește și sunetul lui îl auzi, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul” (In 3, 7-8)

Virtutea învățătorului este să poată călăuzi mintea ascultătorilor în multe moduri și să se folosească de multe exemple și să aducă multe dovezi pentru cuvântul ce pare greu. Înfățișează chipul tainei prin pilde. Deci zice: Vântul acesta din lume și din aer suflă pretutindeni și, îndreptându-se unde voiește, își face cunoscută prezența numai prin faptul că bate, fiind ascuns de ochii tuturor; și se face cunoscut trupurilor numai prin unduiri subțiri, a căror simțire o produce lucrarea lui naturală. Așa înțelege, zice, și nașterea din nou din Duhul, călăuzit de pilde mici spre cele mari și înțelegând, prin folosirea rațiunii, ca dintr-un chip cele mai presus de simțiri.
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei – Comentariu la Evanghelia sfântului Ioan – Editura IBMBOR, 2000, pag. 168-172 (Traducere Preotul Profesor Dumitru Stăniloae)
Reply With Quote